Dragoste și dăruire

Veniți la Mine (…) și Eu vă voi da odihnă. (Matei 11:28)
Am câteva conturi pe rețelele de socializare. Nu urăsc rețelele de socializare, dar urăsc momentele când îmi dau seama că mă pierd pe mine însămi în viața celorlalți. De obicei, mi se întâmplă cam așa: derulez, derulez, derulez și, fără ca să îmi dau seama, îmi compar viața cu a celorlalți. Îmi dau seama că mă pierd în agitație și dramă – el a spus aceasta, ea a spus cealaltă – și tot așa. Închid totul. Fac un pas înapoi! Poate fi exasperant!
Stau în liniștea camerei mele, închid ochii, îmi ascult respirația – și, numaidecât, parcă mă cuprinde o stare de calm.
Mintea mi se limpezește și pot să mă concentrez pe realitatea mea. Pot să fiu deschisă pentru cei care sunt prezenți în viața mea reală.
De ce mă compar cu o postare sau cu o poză care poate sau nu să reprezinte realitatea altcuiva? Este o gândire îngustă și copilărească, în cel mai bun caz.
Este cam așa:
Când eram copil, vorbeam ca un copil, simțeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc. Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea față în față. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaște deplin, așa cum am fost și eu cunoscut pe deplin. Acum, dar, rămân acestea trei: credința, nădejdea și dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea (1 Corinteni 13:11-13).
Așa că mă întreb: Ce știu că este adevărat? Pe ce mă pot baza? Ce crede Tatăl meu ceresc despre mine și despre viața mea?
În lumea aplicațiilor Instagram, Snapchat și Facebook, noi, ca oameni, ne comparăm și ne analizăm tot mai mult viața și deciziile în raport cu ceilalți. În realitate, ar trebui să ne comparăm și să ne analizăm doar în raport cu Isus. Trebuie doar să ne iubim unii pe alții și să nu uităm că deja suntem iubiți de Dumnezeu.
Cum ar arăta „selfie-ul” veșnic al lui Isus? Cred că ar fi o față zâmbitoare, cu ochi pătrunzători, cu brațele întinse, invitându-ne pe toți – cu dragoste pentru copiii Săi. Descrierea ar fi cam așa: „Veniți la Mine (…) și Eu vă voi da odihnă.”
Joey Norwood Tolbert