Dragostea pentru familia spirituală

„Acum dar rămân acestea trei: credința, nădejdea și dragostea, dar cea mai mare dintre ele este dragostea.” (1 Corinteni 13:13)
Ascultă ediția audio aici.
Biserica nu este doar o organizație creată de oameni, ci ea este trupul lui Hristos. Dragostea pentru familia lui Dumnezeu aduce cu sine o dedicare evidentă a inimii și a vieții noastre lucrurilor pe care Dumnezeu Și le dorește pentru familia Sa.
Înțelegem că, în cadrul familiei noastre spirituale, darurile pe care Dumnezeu ni le-a dăruit la nivel individual trebuie folosite pentru a ne sluji unul pe celălalt. Ucenicii trebuie să se ajute unii pe alții să pună în practică toate învățăturile lui Hristos: „Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Și învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit. Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului. Amin” (Matei 28:19,20).
Să iubim familia lui Dumnezeu înseamnă și să ne arătăm dragostea ajutându-ne unul pe altul, practicând învățătura biblică privind relațiile dintre noi: „Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiți unii pe alții; cum v-am iubit Eu, așa să vă iubiți și voi unii pe alții. Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii pentru alții” (Ioan 13:34,35). Primii ucenici se întâlneau în fiecare zi (Faptele apostolilor 2:46) și, chiar dacă împrejurările moderne nu mai favorizează acest lucru, prezența noastră la întâlnirile din Sabat și de la mijlocul săptămânii reprezintă o parte vitală a dedicării noastre față de Dumnezeu și față de ceilalți.
O atitudine supusă în relațiile dintre noi reprezintă un element necesar pentru creșterea noastră spirituală și arată de asemenea supunerea noastră față de Hristos: „Supuneți-vă unii altora în frica lui Hristos” (Efeseni 5:21). Faptul că urmăm exemplul și îndrumarea celorlalți este o dovadă în plus a unei astfel de atitudini supuse, fapt ce asigură și unitatea noastră ca familie: „Aduceți-vă aminte de mai-marii voștri care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; uitați-vă cu băgare de seamă la sfârșitul felului lor de viețuire și urmați-le credința!” (Evrei 13:7).
Dragostea pentru familie și pentru biserică este componenta esențială pentru o viață după voia lui Dumnezeu. Dă-ne, Doamne, această dragoste curată și veșnică!
Provocare:
Roagă-te astăzi pentru cei care nu au mai venit de mult la biserică! Dacă este posibil, fă un plan ca Sabatul viitor să mergi să îi vizitezi pe unii dintre ei!
Andrei Dință
Conferința Transilvania de Nord

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro