Drept cadou… o moarte!

Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. (Efeseni 2:8)
Nu știu cum ești tu, dar eu nu știu cum să primesc un cadou. Îmi place să primesc, dar momentul surprizei este extrem de inconfortabil pentru mine. Nu știu ce să fac cu mâinile, mereu am impresia că nu știu să mulțumesc corespunzător… Atunci când ofer, e mult mai simplu. Să-ți povestesc despre un om extrem de generos. Russel Herman a murit în 1994, la vârsta de 67 de ani. De profesie, a fost tâmplar. De când era încă în putere, a avut grijă să lase un testament pentru a împărți moștenirea. După moarte, acesta a fost publicat: 2 miliarde de dolari orașului East St. Louis, un miliard și jumătate statului Illinois, 2 miliarde și jumătate sistemului forestier național (Ocolul Silvic, în traducere liberă).
Pe lângă aceste sume, a lăsat… Atenție: 6 trilioane de dolari guvernului american pentru plata datoriilor naționale. Nu știu cât era datoria SUA în 1994, dar știi ce e interesant în toată povestea asta? Totul sună foarte bine în testament. Singura mica problema e că la moartea lui, Russel Herman deținea o mașină Oldsmobile din 1983. Atât! Dostoievski l-ar încadra în categoria „linge-blide” – om care face paradă, dar nu are cu ce!
Oferta lui Dumnezeu nu este la fel! Măcar că până la un moment dat, lucrurile par a fi identice! Dumnezeu a promis mult! Mult pentru toți! Cu ce diferă testamentul lui Hristos de cel al lui Herman? Când a murit, Hristos era sărac, la fel ca Herman. Unde mai pui că Hristos avea calificare tot de…tâmplar? Când a murit, nu a lăsat nimic în urmă. Doar hainele Lui, care au fost împărțite de soldați. Diferența însă, o face moartea! Cartea spune că „acolo unde este un testament, trebuie să aibă loc neapărat moartea celui ce l-a făcut” (Evrei 9:16).
Darul lui Hristos este chiar moartea lui. Dar noi avem nevoie de viață, nu de moarte, vei zice! Ca să avem viața, Hristos a murit pentru a ne da inima Lui! Aici este darul. Aceasta este moștenirea! El a dat! Tu știi să primești? Împreunează mâinile și mulțumește-I Lui pentru inima ta!
Adrian Dorgo, Director Tineret – Conferința Transilvania de Nord

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro