Dreptul de a te lăuda

– A treia ratare! Aici se încheie meciul! a strigat arbitrul.
Toți alergătorii de la prima și a treia bază s-au adunat laolaltă, iar cel care ținea scorul a înregistrat o altă pierdere în dreptul echipei Panterelor.
– Ai ratat, fiule, a spus arbitrul puțin mai blând, văzându-l pe Troy cum rămăsese blocat cu bâta în mână, încă încercând să își dea seama ce trecuse pe lângă el. Data viitoare.
Troy abia ieșise de pe teren când David s-a năpustit asupra lui.
– Ai ratat! Întotdeauna ratezi! Ai pierdut meciul!
– Eu? Nu am fost singurul care a ratat, a strigat Troy la el.
– Dar ești un ratat. Aproape toți din echipă sunt niște ratați. Nici nu știu de ce joc cu voi. Lovesc, alerg, marchez – apoi voi ratați.
Jake s-a alăturat și el lui David în nimicirea lui Troy și curând s-au adunat și alții să vadă despre ce era vorba.
– Noi doi, s-a lăudat Jake, am putea să vă batem pe toți ceilalți.
Citește Ieremia 9:23,24
Când este în regulă să te lauzi?
Poți să te cerți cu un prieten cu privire la care este mai înalt. Dar amândoi sunteți scunzi în comparație cu mijlocașii celor de la Lakers. Puteți să dezbateți care dintre voi este mai deștept, dar Einstein nu v-ar fi cerut niciunuia ajutorul la teme. Tot la fel, Dumnezeu ne amintește că nu ne putem compara cu El. „Cu cine Mă veți asemăna”, întreabă Dumnezeu în Isaia 40:25, „ca să fiu deopotrivă cu el?”
Scopul lui Dumnezeu nu este acela de a ne face una cu pământul, cum face un copil care vânează furnici cu o bâtă de baseball. Iată ce vrea să zică: Lucrurile cu care ne lăudăm sunt imperfecte, lipsite de putere și stricate. Este absurd să te lauzi excesiv cu o minte care greșește, o frumusețe care piere, mușchi care se deteriorează și bani care dispar fără să ne dăm seama.
Este bine să ne bucurăm de lucrurile pe care ni le oferă Dumnezeu. Însă încrederea și siguranța noastră ar trebui să se bazeze pe Dumnezeu – nu pe un Dumnezeu rău și răzbunător, ci pe Unul care este desăvârșit în îndurare și bunătate. Dumnezeu „este drept în toate căile Lui şi milostiv în toate faptele Lui” (Psalmii 145:17).
Și a avea un prieten ca El este ceva cu care să te lauzi.
Cel ce se laudă să se laude că are pricepere şi că Mă cunoaşte, că ştie că Eu sunt Domnul. Ieremia 9:24

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro