Pentru că zici: „Domnul este locul meu de adăpost!” şi faci din Cel Preaînalt turnul tău de scăpare, de aceea nicio nenorocire nu te va ajunge, nicio urgie nu se va apropia de cortul tău. Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale. – Psalmii 91:9-11
În ultima vreme am avut probleme de respiraţie. Deşi am încercat să le ignor, în cele din urmă a trebuit să îmi fac o programare la un medic ORL-ist. După consult, medicul mi-a spus: „Căile nazale sunt foarte îngustate şi curbate. Eu recomand operaţia.” Aşa că a stabilit o dată pentru operaţie. Cu fiecare zi care trecea, eu eram tot mai speriată, în ciuda faptului că prietenii îmi spuneau că este doar o intervenţie minoră. Am avut un simţământ de pace ştiind că familia, prietenii şi pastorul meu se rugau pentru mine, lăsând totul în mâna Domnului.
Soţul meu m-a dus la spital pentru intervenţie şi pentru ultimele analize cu o zi înainte de operaţie, după care trebuia să stau cinci zile în spital. După şase ore de teste şi după ce medicul anestezist mi-a explicat procedura, m-am întâlnit cu cei patru medici care urmau să fie prezenţi la operaţia din ziua următoare. Medicul şef, specialistul ORL-ist care recomandase operaţia, m-a privit zâmbind. El a întrebat: „De ce vrei să faci această operaţie?” întrebarea lui m-a nedumerit. Apoi a mai spus: „Nu este absolut necesară.” Am rămas fără cuvinte!
„Vreţi să spuneţi că mă pot răzgândi?” am întrebat eu. A dat afirmativ din cap, în timp ce simţămintele mele începeau să iasă la suprafaţă:,Aleluia!” Doctorii au zâmbit. Unul dintre ei mi-a explicat că aş putea ţine sub control această problemă cu un fel de spray nazal, în funcţie de rezultatul unui test suplimentar, un test alergologic.
Ne-am întors acasă mulţumindu-I lui Dumnezeu pentru intervenţia Lui în acea operaţie, deşi eu spun că a fost o minune. Isus, Iţi mulţumesc că ai răspuns rugăciunilor mele. A trebuit să dau câteva telefoane pentru a-i anunţa pe câţiva prieteni care au spus că vor veni să mă viziteze în spital după operaţie. Una dintre ele a spus: „Să nu îţi fie teamă, Loida. Dumnezeu este cu tine şi noi ne rugăm pentru tine. Totul va fi bine.” Dar a trebuit să o întrerup pentru a-i da vestea cea bună. Prietena mea a rămas şi ea fără cuvinte!
Sabatul următor, la biserică, fraţii au fost foarte surprinşi să mă vadă zâmbind. „Te-ai vindecat foarte repede!” Le-am spus că Dumnezeul căruia îi slujim rezolvase problema operaţiei. Această experienţă m-a întărit în credinţă.
Prietena mea, Dumnezeul meu este şi Dumnezeul tău! Putem lăsa toate poverile noastre la El. Căci El a făgăduit că le va purta în locul nostru.
Loida Gulaja Lehmann