Dumnezeu are pregătită o minune pentru fiecare nevoie

Şi Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuinţele voastre, după bogăţia Sa, în slavă, în Isus Hristos. (Filipeni 4:19)
De-a lungul anilor, i-am întâlnit pe mulți dintre foștii mei studenți la Asistență medicală și întotdeauna sunt mai mult decât bucuroși să mă pună la curent cu evoluția carierei lor. Unii dintre ei s-au înscris la masterat și doctorat și ocupă diferite poziții în domeniul medical sau în afara lui, precum și în țările africane unde eu și soțul meu am lucrat ca misionari.
Una dintre aceste studente își plănuia nunta și a avut o cerință foarte specială. M-a întrebat dacă puteam să îmi asum rolul de „mamă a miresei”, de vreme ce mama ei nu mai era în viață. M-am simțit onorată și am acceptat cu bucurie.
După ceva timp, am primit culorile nunții și am început să caut o ținută potrivită. Bineînțeles că am început să mă rog. Una dintre culori era cea a staniului, de care nu mai auzisem în viața mea, iar cealaltă, roșu. În mai puțin de o săptămână am găsit o rochie lungă până la pământ, superbă, care îmi venea perfect, mai puțin în lungime.
Totuși, uitându-mă mai cu atenție, am observat un mic defect pe penultimul volan al rochiei. Când i l-am arătat vânzătoarei, mi-a spus cu calm:
– V-o pot oferi la jumătate de preț.
Uimită, am simțit cum acesta era un răspuns direct la rugăciune. Am plătit imediat pentru rochie și am plecat. Ce minune! Am continuat să cer călăuzirea lui Dumnezeu în repararea volanului stricat.
Peste două săptămâni m-am pregătit să îmi pun în practică abilitățile mele de croitoreasă amatoare. Am scos ultimele două volane și am tivit rochia. Când am probat-o, lungimea mi se potrivea perfect. Nu a trebuit să plătesc deloc pentru modificarea acesteia. Ce binecuvântare! Dumnezeu nu este numai bun. El știe cum să vină în întâmpinarea fiecărei nevoi de-ale noastre. Dragile mele surori, rugați-vă pentru orice lucru. Dumnezeu poate să ne binecuvânteze mai mult decât putem noi cere sau gândi. Să luăm aminte la aceste cuvinte nemuritoare:
„O, la ce pace adesea renunțăm,
O, ce durere inutilă purtăm,
Doar pentru că nu aducem
Totul în rugăciune la Dumnezeu.”
Joseph M. Scriven, „What a Friend We Have in Jesus”, 1855
Lydia D. Andrews