Dumnezeu ascultă

Căci, acolo unde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu, sunt și Eu în mijlocul lor. (Matei 18:20)
Eu și tovarășa mea de rugăciune, Angella, tocmai încheiam un apel telefonic într-o zi de marți, când ea a întrebat dacă Dale încă locuia în apropiere de școală. Nu știam pentru că nu o mai văzusem de ani de zile. Angella a mai spus că ea și Dale erau prietene apropiate, dar pierduseră legătura.
Marți, în timp ce plecam de la sala de sport, am primit un mesaj de la fiica mea care mă ruga să îi cumpăr niște cutii de depozitare. Mai întâi am rezolvat câteva treburi și apoi hotărât să merg la Walmart, pentru că mai cumpărasem cutii de depozitare de acolo. Căutarea mea a dat roade. După ce am luat cutiile, m-am îndreptat spre casa de marcat. Dintr-odată mi-am amintit că aveam nevoie de ceva, așa că am făcut un ocol pe la raionul de cosmetice.
Mă apropiam de acel raion, când am observat o femeie ghemuită, uitându-se la ceva de pe rafturile de jos. I-am spus femeii: „Se pare că v-ar prinde bine o mână de ajutor pentru a vă ridica.” În acel moment, ea s-a ridicat și mi-a zâmbit larg, după care m-a îmbrățișat. Ați ghicit: era Dale. În entuziasmul meu i-am relatat conversația avută cu Angella cu doar două zile înainte. De îndată mi-am scos telefonul din geantă și am sunat-o pe Angella.
Când a răspuns, i-am dat telefonul lui Dale. Am auzit strigătul de bucurie al Angellei de la celălalt capăt al telefonului. Au vorbit câteva minute și au făcut schimb de numere de telefon. Eu am rămas uimită de Dumnezeul nostru.
Atunci mi-am dat seama că noi nu ne-am rugat ca Angella să o găsească pe Dale. A fost doar un comentariu în trecere, așa am crezut. Biblia ne spune că Dumnezeu nu doarme și nu dormitează și că El este întotdeauna prezent, gata să răspundă dorințelor inimii noastre. La sfârșitul sesiunii noastre zilnice de rugăciune, de obicei Îi cerem lui Dumnezeu să „ne ajute să fim o binecuvântare pentru cineva astăzi”, și ne petrecem ziua neștiind pe cine, cum, când sau cum va răspunde El.
În acea zi, Angella a fost binecuvântată să o revadă pe Dale și eu am fost foarte bucuroasă că Dumnezeu m-a folosit pentru a face posibil acest lucru. Dacă aș fi mers direct la casa de marcat, nu m-aș fi întâlnit cu Dale. Mi s-a reamintit din nou că, atunci când suntem mânați de Duhul Sfânt să facem ceva, trebuie să urmăm acel gând. Dumnezeu așteaptă să ne binecuvânteze.
Sharon Lang

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro