Înainte ca să Mă cheme, le voi răspunde; înainte ca să isprăvească vorba, îi voi asculta! – Isaia 65:24
Opriţi-vă şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu: Eu stăpânesc peste neamuri, Eu stăpânesc pe pământ. – Psalmii 46:10
Tranziţia de la practica în domeniul asistenţei medicale într-o ţară în curs de dezvoltare la o ţară occidentală cere adaptare, învăţare şi dezvăţare. Învăţarea şi dezvăţarea şi-au spus repede cuvântul asupra mea, deoarece îngrijirea pacienţilor în stare critică necesită luarea deciziilor rapid, clinic, înseamnă să fii tot timpul în priză şi să fii în gardă. Siguranţa pacientului şi calitatea vieţii stau la baza îngrijirii medicale. Deşi îmi plăcea foarte mult ritmul alert pe care îl aveam ca asistentă medicală, dorinţa inimii mele era să predau. Domnul a ştiut că aveam nevoie să fiu bine înrădăcinată în dinamica practicii şi a managementului îngrijirii pacientului înainte de a fi gata să predau. El mi-a condus paşii către o funcţie în management la unitatea de îngrijire progresivă, locul în care am acumulat multe cunoştinţe cu ajutorul responsabilităţilor extinse şi provocatoare.
Apoi, în 1993, criza economică globală a afectat operaţiunile spitalului şi acest lucru a dus la restructurarea funcţiilor din administraţie. Eu eram printre cei care rămăseseră fără loc de muncă. Pierderea slujbei a produs o nesiguranţă în privinţa supravieţuirii financiare a familiei şi a capacităţii noastre de a le oferi copiilor noştri o educaţie creştină. Aveam nevoie de un loc de muncă, dar nimeni nu făcea angajări! Am găsit doar o slujbă cu jumătate de normă, ca profesoară la colegiul local. Am pus cazul meu în mâna lui Dumnezeu. La altarul familial, le-am spus copiilor: „Dacă uşa se închide, Dumnezeu deschide o fereastră.”
La acea vreme, fiica noastră era la colegiu. Chiar când îi vorbeam soţului meu de posibilitatea unui al doilea loc de muncă, a sunat telefonul. La celălalt fir era decana unui colegiu local: „Edna, ne-ai fost recomandată de decanul altui colegiu. Avem nevoie de tine.” Eram prea uimită pentru a mai putea spune ceva. Ea a întrebat: „Ai putea veni acum?” Desigur, pot veni. Când am ajuns acolo, decana şi ceilalţi asociaţi mă aşteptau. Fără îndoială că Dumnezeu a deschis o fereastră.
Da, Dumnezeu este la cârmă! Întâmpinăm probleme, dar făgăduinţa lui din Isaia 65:24 este sigură. Dumnezeul cerurilor întotdeauna îşi demonstrează omnipotenţa şi omniprezenţa Sa. Credinţa lui Iov în Dumnezeu îi confirmă cuvintele: „Dar El ştie ce cale am urmat şi, dacă m-ar încerca, aş ieşi curat ca aurul” (Iov 23:10).
Edna Bacate-Domingo