Duceţi până la capăt mântuirea voastră, cu frică şi cutremur (…). Căci Dumnezeu este Acela care lucrează in voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa, şi înfăptuirea. (Filipeni 2:12,13)
Legătura noastră cu Dumnezeu este asemănătoare cu aceea a copiilor cu părinţii. Dumnezeul cerurilor veghează asupra poporului Său, asupra bisericii Sale, tot aşa cum părinţii iubitori veghează asupra copiilor lor. Şi noi suntem tot atât de prostuţi cum sunt copilaşii – cât de înclinaţi suntem să credem că ştim totul, când, în realitate, nici n-am început să cunoaştem ceea ce Dumnezeu aşteaptă să ne înveţe atunci când manifestăm dispoziţia de a păşi pe urmele Lui.
Vom coborî noi oare de pe poziţia noastră de neprihănire de sine şi, ca nişte copilaşi, ne vom ţine de lucrarea lui Dumnezeu? Vom fi dispuşi să fim învăţaţi şi conduşi de El? Cu paşi nesiguri, noi abia am început să mergem. Cu timpul, vom învăţa să facem paşi siguri, dar acum suntem predispuşi în orice clipă să ne împiedicăm şi să cădem. De la cel mai mare şi până la cel mai mic, fiecare avem slăbiciuni şi neajunsuri spirituale, asemenea slăbiciunilor şi neajunsurilor copiilor neajutoraţi. Şi, aşa cum aceşti copii fără experienţă nu se pot baza unii pe alţii, ci trebuie să depindă de părinţii lor, şi noi trebuie să învăţăm să nu ne sprijinim sufletele neajutorate pe nicio fiinţă umană, ci să ne prindem de Cel Atotputernic pentru a ne salva. (…)
Dumnezeu ne cheamă să acţionăm în temere de El şi să umblăm tremurând înaintea Lui. „Duceţi până la capăt mântuirea voastră”, spune El, „cu frică şi cutremur”. (…)
Atâta vreme cât lucrăm alături de Hristos şi împreună cu El, ţinân-du-ne strâns de braţul Celui Atotputernic, noi suntem în siguranţă, dar imediat ce dăm drumul braţului Său şi începem să depindem de oameni, suntem în mare pericol. Chiar în această zi, Domnul doreşte ca noi să atingem un standard mai înalt decât am atins cândva în trecut. Zi după zi, noi trebuie să progresăm, să ne îndreptăm în sus şi numai în sus, până când se va putea spune despre noi ca popor: „Voi aveţi totul deplin în El.” (Manuscript 96,1902)