„Dumnezeu poartă de grijă!”

Blândețea voastră să fie cunoscută de toți oamenii. Domnul este aproape. (Filipeni 4:5)
Blândețea este atitudinea inimii, a minții și a vieții care pregătește calea spre sfințenie. Un „duh blând” este de mare preț înaintea lui Dumnezeu. Biblia îi îndeamnă pe creștini să fie blânzi. În Cuvântul lui Dumnezeu, blândețea este asociată cu înțelepciunea și cu bunătatea. Bunătatea este o trăsătură de caracter poruncită de multe ori în Biblie. Un om plin de bunătate caută moduri prin care să-i slujească pe alții, arată generozitate și manifestă grijă față de semenii săi.
O echipă de muncitori avea în grijă defrișarea unei păduri, pentru a pregăti construirea unui drum. La un moment dat ei au descoperit un copac printre crengile căruia era un cuib ce adăpostea niște puișori care nu învățaseră încă să zboare. Șeful echipei a marcat pomul, dar nu l-a tăiat, lăsându-l pentru mai târziu. După câteva săptămâni, șeful de echipă a venit din nou la copac, s-a urcat într-o macara și a inspectat cuibul. Puișorii nu mai erau. Probabil că învățaseră deja să zboare. Atunci, el a ordonat tăierea lui. În timp ce pomul a atins solul, cuibul s-a desprins dintre crengi, iar materialele folosite de păsări pentru a-l construi s-au împrăștiat. Toți au fost surprinși când au văzut că o bucată de pânză folosită pentru construirea acestui cuib avea imprimată pe ea textul: „Dumnezeu poartă de grijă!”
Un om blând are eul sub control deplin. Prin înălțare de sine primii noștri părinți au pierdut împărăția încredințată lor, însă prin blândețe ea poate fi recâștigată.
„Ceea ce aduce succesul vieții este atenția conștientă dată lucrurilor pe care lumea le numește mici. Lucrarea lui Dumnezeu este desăvârșită ca întreg, pentru ca ea este desăvârșită în fiecare parte, oricât de mică. El dă formă firului de iarbă cu o grijă tot așa de mare ca și când ar face o lume. Faceți în fiecare zi fapte iubitoare și rostiți lucruri plăcute.” Ellen G. White
Andrada Sîngeorzan, Mentor Școala Liderilor – Conferința Transilvania de Sud

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro