Dar când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său. (Galateni 4:4)
Domnul Hristos a venit în această lume pentru a-L descoperi pe Tatăl, pentru a oferi oamenilor o adevărată cunoaștere a lui Dumnezeu. El a venit pentru a demonstra dragostea lui Dumnezeu. Fără cunoașterea lui Dumnezeu, omenirea ar fi pierdută pentru totdeauna… Viața și puterea trebuie împărtășite prin Acela care a adus lumea la existență.
Promisiunea făcută în Eden – că sămânța femeii va zdrobi capul șarpelui – a fost promisiunea Fiului lui Dumnezeu, singurul prin a cărui putere planul lui Dumnezeu putea fi îndeplinit, iar cunoștința de Dumnezeu, împărtășită.
Dumnezeu i-a promis lui Avraam: „În tine vor fi binecuvântate toate familiile pământului.” Lui Avraam i-a fost prezentat planul lui Dumnezeu pentru răscumpărarea neamului omenesc… Domnul Hristos a declarat: „Tatăl vostru Avraam a săltat de bucurie că are să vadă ziua Mea; a văzut-o și s-a bucurat.”
Iacov spusese: „Toiagul de domnie nu se va depărta din Iuda, nici toiagul de cârmuire dintre picioarele lui până va veni Şilo, și de El vor asculta popoarele.”
Lui Moise, Dumnezeu i-a vorbit față către față, așa cum vorbește cineva cu un prieten. Asupra lui a strălucit lumina cu privire la Mântuitorul. El spusese poporului: „Domnul, Dumnezeul tău îți va ridica din mijlocul tău, dintre frații tăi, un proroc ca mine: să ascultați de el!”
Sacrificiile și jertfele vorbeau și ele despre venirea Mântuitorului care avea să fie oferit pentru păcatele lumii. Ele îndreptau atenția spre o slujbă mai bună decât cea realizată de ele, din viitor, când oamenii aveau să se închine lui Dumnezeu în duh și în adevăr și în frumusețea sfințeniei.
În slujbele iudaice era prefigurată ispășirea cerută de călcarea Legii. Jertfa, un miel fără pată sau fără cusur, Îl reprezenta pe Mântuitorul lumii, care este atât de sfânt și eficient încât poate ridica păcatele lumii.
Lui David i-a fost dată făgăduința că Domnul Hristos avea să domnească veșnic, iar Împărăția Sa nu va avea sfârșit.
Evreii trăiau într-o atitudine de așteptare, așteptându-L pe Mesia cel făgăduit. Mulți au murit în credință, fără să vadă împlinirea făgăduințelor; însă, văzându-le de departe, au crezut și au mărturisit că sunt străini și călători pe pământ. – Youth’s Instructor, 13 septembrie 1900