Și Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuințele voastre, după bogăția Sa, în slavă, în Isus Hristos. Filipeni 4:19
Într-o dimineață, m-am trezit la ora mea obișnuită, 5:40, cu un copleșitor simțământ să mă îmbrac în pantaloni la serviciu. Eu întotdeauna mă îmbrac în fustă, dar insistența vocii din cap suna clar: „Pune-ți pantaloni!”
Bine, îmi pun pantaloni, am zis în sinea mea. Dar îmi aduc aminte că am vociferat înaintea lui Dumnezeu că, dacă voi fi consemnată în acea zi la serviciu, o să fie vina Lui.
Cam după o oră, în timp ce mergeam pe autostradă, m-am trezit lângă un camion. Îl lăudam pe Dumnezeu și ascultam predica mea obișnuită de dimineață la un post local creștin când am observat că respectivul camion viră spre banda mea. Nu mi-a venit să cred, așa că am început să claxonez, dar camionul nu s-a oprit – continua să vină. Am încercat să virez la dreapta, dar nu aveam unde să mă duc, doar în parapet. Spre disperarea mea, vehiculele noastre s-au ciocnit.
Impactul a făcut ca mașina mea să șerpuiască din parapet în parapet, incontrolabil. Încercam disperată să țin de volan și să stabilizez mașina, dar n-am reușit. Am simțit cum mașina o ia direct pe o pantă și apoi s-a lovit de ceea ce părea un șanț – fapt care a proiectat-o iar pe partea stângă, spre camion. Am avut impresia că voi intra sub camion pe partea laterală. Îmi aduc aminte cum groaza mi-a invadat corpul și nu am putut decât să strig la Dumnezeu după ajutor: „Doamne! Doamne! Doamne!” au fost singurele mele cuvinte. Apoi am simțit cum, în mod miraculos, mașina e trasă spre dreapta și, în sfârșit, s-a oprit. Mașina era grav avariată, dar eu eram vie. Slavă Domnului Isus! Eram în viață.
La puțină vreme, când patrulă de pe autostradă a sosit la fața locului, precum și mașina de tractare, eu fiind nevoită să mă târăsc la propriu afară din mașină, prin partea laterală, nu am putut să nu zâmbesc în sinea mea și să Îi mulțumesc lui Dumnezeu că eram îmbrăcată în pantaloni.
Dumnezeu are grijă de tot, chiar și de niște detalii. Îndemnându-mă să port pantaloni, El mă pregătea pentru ce avea să urmeze, chiar dacă nu am știut la acel moment. De aceea e foarte important să cunoști vocea lui Dumnezeu și să îi dai ascultare. Chiar și atunci când pare ceva nesemnificativ, ascultă! Dumnezeu nu ne dezamăgește.
Sherilyn R. Flowers
Acest articol face parte din cartea „Înaintăm împreună” de Ardis Carolyn
|
|