Dumnezeul moleculelor și al materiei

Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste și de chibzuință. (2 Timotei 1:7)
Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îți vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare. (Isaia 41:10)
În urmă cu câteva zile, în timp ce discutam cu Dumnezeu, dimineața devreme, El mi-a adus în fața ochilor cuvinte de încurajare și de speranță. Copleșită de pierderea recentă a unor persoane iubite și de incertitudinile care mă asaltau din mai multe direcții, eram foarte neliniștită cu privire la viitor.
În acele momente, Dumnezeu mi-a reamintit că El era mai mare decât orice problemă cu care m-aș fi putut confrunta. Mi-a prezentat din nou experiența Sa, cum a adus viață în abisul plin de apă care a devenit planeta Pământ și cum Duhul Său era pe deasupra acestui întuneric vast, scoțând ordine din dezordine (Geneza 1:1).
Natura mea umană doar își poate imagina energia care a ieșit din Cuvântul lui Dumnezeu când puterea Duhului a transformat un nimic nelocuibil într-o frumoasă casă pentru omenire. Această putere este tot timpul și la dispoziția noastră.
Dumnezeul materiei și al moleculelor poate aduce ordine din confuzia și din întunericul care, uneori, ne cuprind viața. Duhul Său rămâne cu noi, dornic să creeze o viață nouă, care să fie frumoasă și totodată benefică.
Pare că acest proces care produce schimbare nu poate fi întotdeauna realizat fără o furtună a încercărilor. Totuși, din această turbulență, rezultă două beneficii – dezvoltarea caracterului și o mărturie a credincioșiei. Ambele sunt produse secundare al re-creării.
Dumnezeu dorește să trecem de la teamă la credință. El ne întreabă: „Pentru ce sunteți așa de fricoși? Tot n-aveți credință?” (Marcu 4:40). El dorește să ne învețe să nu ne irosim energia încercând să ne împotrivim furtunilor vieții ci, în schimb, să fim flexibili în fața vântului schimbării.
Controlul pagubelor se realizează cel mai bine așezându-ne viitorul în mâna Creatorului nostru, Dumnezeu.
Dottie Barnett

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro