„Nu am putut vedea altceva decât pe fiul sau fiica cuiva”, își explică medicul Anthony Levantino, din New Mexico, schimbarea opticii asupra avortului, după 3 decenii în care a efectuat este 1.000 de întreruperi de sarcină.

Perspectiva medicului asupra avortului s-a schimbat radical după ce o tragedie a marcat viaţa familiei sale, deși el mărturisește că a avut dubii și sentimente de disconfort cu mult înainte.

În anii ’80, Levantino și soţia lui au încercat să aibă un copil, fără succes însă, așa că s-au gândit la adopţie. Sentimentul de inadecvare s-a născut încă din acel timp, când medicul s-a găsit în două ipostaze complet diferite – acasă, încercând să conceapă o viaţă, la serviciu, unde era solicitat să curme viaţa copiilor nenăscuţi.

În cele din urmă, cuplul a adoptat o fetiţă, pe Heather, iar câteva luni mai târziu au aflat că vor avea și copilul biologic îndelung așteptat, un băieţel. Schimbările care au intervenit în structura familei au liniștit pentru o vreme frământările medicului. Doar că, după câţiva ani, la a 6-a sa aniversare, Heather a murit într-un accident, fiind ucisă de o mașină chiar în faţa casei.

Vechile frământări au ieșit la iveală, iar Levantino a conștientizat că moartea fiicei sale l-a făcut să privească viaţa cu alţi ochi. Primul avort pe care l-a efectuat după pierderea lui Heather a fost un adevărat supliciu – se simţea atât de rău, încât ar fi vrut să se oprească la mijlocul procedurii, dar știa că aceasta ar fi însemnat să condamne pacienta la moarte.

„După ce am terminat acel avort, pentru prima dată în cariera mea, după toţi acei ani și toate acele avorturi, m-am uitat (la resturile copilului avortat) și nu am văzut minunatul drept de a alege (al mamei) și nici ce mare medic eram, ajutând-o cu problema ei. Nu puteam vedea altceva decât pe fiica sau fiul cuiva”, a povestit medicul.

Deși efectuase mai bine de 1.200 de avorturi în primul și al doilea trimestru de sarcină până atunci, Levantino a decis că venise vremea să pună punct acestei practici, indiferent de cât de timpurie era sarcina. „Odată ce-ţi dai seama că este greșit să ucizi pentru bani un copil de mărimea mâinii tale, nu-ţi va lua mult timp să realizezi că nu contează mărimea – este în continuare fiica sau fiul cuiva”, a punctat medicul, care a povestit că un avort însemnase până atunci 800 de dolari câștigaţi în numai 15 minute.

Devenit un activist pro-viaţă, Levantino a depus mărturie în faţa Subcomisiei pentru Constituţie și Justiţie Civilă, explicându-le membrilor comisiei ce presupune, de fapt, munca unui ginecolog care recurge la întreruperi de sarcină și inventariind metodele vechi și pe cele moderne de provocare a avortului.

El a explicat ce înseamnă un avort atunci când fătul are mai mult de douăzeci de săptămâni și a prezentat metodele prin care îi sunt sfărâmate coloana vertebrală, intestinele, inima, plămânii și creierul.

Medicul a contrazis argumentul că menţinerea avortului legal poate salva viaţa femeilor în situaţiile extreme în care trebuie să se aleagă între viaţa mamei și cea a copilului. Din experienţa sa la Centrul Medical din Albany, unde a tratat sute de paciente cu afecţiuni ce se agravează în al doilea și al treilea trimestru de sarcină, Levantino spune că avortul nu este o opţiune de tratament „de obicei, dacă nu chiar niciodată”.

Pentru a realiza o anumită procedură de aspiraţie în al doilea trimestru de sarcină, colul trebuie dilatat în prealabil, operaţie care durează 36 de ore și în unele cazuri chiar 72 de ore. Este un interval prea mare de timp, dacă viaţa mamei e grav ameninţată de sarcină, spune Levantino, exemplificând modul în care a salvat sute de mame și de copii prin stabilizarea stării pacientei și efectuarea cezarienei de urgenţă.

„În toate aceste cazuri, numărul de copii nenăscuţi pe care a trebuit să-i ucid deliberat a fost zero”, a afirmat medicul la finalul mărturiei sale.