Durere cauzată de foame

„La grupa mea de studiu biblic s-a hotărât să citim Biblia din scoarță în scoarță anul acesta”, s-a plâns Scott. „A fost ușor până pe 23 ianuarie – citisem toată cartea Leviticul și jumătate din Numeri. Apoi am renunțat. Presupun că ar trebui să mă simt bine. Am citit trei cărți și jumătate. Dar tot cred că Dumnezeu este supărat că nu am citit mai mult.”
Știi ce? Cunoașterea lui Dumnezeu nu ar trebui să fie așa o povară.
Citește Ioan 6:28-35
Ce crezi că îi atrăgea pe oameni la Isus?
Nimeni nu te obligă să mănânci. Mănânci pentru că ți-e foame. Stomacul îți chiorăie și atunci îl umpli cu mâncare.
Foamea este cea care te atrage la Dumnezeu. Fie că îți dai sau nu seama, întrebările, problemele, îndoielile, reușitele, eșecurile, visurile tale despre ceea ce vrei să faci sau cine vrei să fii, lucrurile pe care le iubești sau le urăști – toate sunt dureri de foame care te îndeamnă să te apropii de Dumnezeu, petrecând timp cu El și Cuvântul Lui.
Când ieși la un restaurant, nu spui niciodată: „Aș dori o porție din fiecare fel, vă rog”, ca mai apoi să încerci să mănânci totul. Nici când vine vorba de Biblie nu trebuie să încerci să o înfuleci pe toată deodată. Începe cu câteva dintre cele mai alese bucate din Biblie și mai apoi poți descoperi și restul meniului.
Și dacă tot faci lucrul acesta, nu te concentra doar pe mulțimea de vitamine spirituale, aminoacizi și carbohidrați complecși. Cine ar vrea o farfurie plină doar de așa ceva? La fel de bine ai putea să îi ceri unui pastor să îți facă o injecție intravenoasă cu predici. Tot la fel, dacă citești Biblia spunându-ți întotdeauna: „Fac lucrul acesta pentru că trebuie” sau „Trebuie să termin Biblia luna aceasta ori…”, îți va pieri pofta de Dumnezeu.
Ești atras de mâncarea care are un gust bun. Isus făgăduiește că El este tipul acesta de mâncare – o mâncare mai îndestulătoare decât oricare alta. El este cel care transformă cititul Bibliei într-un lucru pe care îl faci pentru că vrei, și nu pentru că trebuie.
Isus le-a zis: „Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată şi cine crede în Mine nu va înseta niciodată.” Ioan 6:35

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro