Dușmanii lui Daniel

Devoțional zilnice 31 august 2018

Fiindcă cei răi vor fi nimiciţi, iar cei ce nădăjduiesc în Domnul vor stăpâni ţara. (Psalmii 37:9)

David Livingstone ne povesteşte cum, fugărit de lei, a fost nevoit să se urce în vârful unui copac. Copacul nu era foarte înalt şi leii se ridicau pe picioarele din spate şi îl zgâlţâiau, iar Livingstone aproape că le simţea suflarea fioroasă. Însă avea să mărturisească mai târziu: „Am avut o noapte şi m-am simţit mai fericit şi mai în siguranţă în acel copac asediat de lei, în jungla din Africa, sub voia lui Dumnezeu, decât dacă aş fi fost în Anglia, în afara voii lui Dumnezeu.”

În această dimineaţă, stimate cititor, vorbim despre duşmani. Deşi este un termen negativ, cunoscut în toate domeniile vieţii şi mai ales în viaţa de credinţă, aş vrea în ocazia aceasta să găsim şi un sens pozitiv şi, de ce nu, o provocare de a vedea cât de minunat poate lucra Dumnezeu în viaţa noastră.

Tuturor ne place să povestim celor mici şi chiar şi celor mari experienţa uimitoare a lui Daniel în groapa cu lei. Puţini dintre noi însă acceptăm că această poveste conţine marea luptă dintre bine şi rău, aparent în dezavantajul binelui. Iată o explicaţie deosebită cu privire la situaţia prezentată:

„Dumnezeu nu i-a împiedicat pe vrăjmaşii lui Daniel să-l arunce în groapa cu lei; El a îngăduit îngerilor răi şi oamenilor nelegiuiţi să-şi aducă la îndeplinire planul; dar lucrul acesta l-a îngăduit tocmai ca să facă eliberarea slujitorului Său mai vizibilă, iar înfrângerea vrăjmaşilor adevărului şi dreptăţii, mai deplină.” (Patriarhi şi profeţi, p. 543)

Suntem uimiţi cât de interesant lasă Dumnezeu „duşmanii” în viaţa lui Daniel cu un scop de curăţire a adevărului! Fiecare dintre noi duce o luptă cu un duşman văzut şi nevăzut. Poate chiar în aceste momente, când citeşti aceste rânduri, în mintea şi inima ta există un nume sau un simţământ de duşmănie. În toată această ecuaţie, întreabă-te care este scopul acestui rău aparent de netrecut? Daniel nu a răspuns provocării, ci L-a lăsat pe Dumnezeu să-Şi arate slava.

Doamne, ajută vieţii mele de creştin şi ai grijă de cei care mă duşmănesc!

Daniel Daniluc, pastor, Conferinţa Moldova

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro