Ebed-Melec, Etiopianul, a zis lui Ieremia: „Pune aceste petice purtate și aceste zdrențe sub subsuori, sub funii”. Și Ieremia a făcut așa. Au tras astfel pe Ieremia cu funiile și l-au scos afară din groapă…” (Ieremia 38:12-13)
Deși numele lui Ebed-Melec ne este puțin cunoscut, el a fost un om de mare preț în lucrarea lui Dumnezeu, nu prin funcția pe care a avut-o la curtea împăratului Zedechia, ci prin caracterul lui nobil pe care l-a dovedit în timp de criză față de bătrânul profet Ieremia. Din pasajul istoric prezentat (Ieremia 38:7-13), aflăm că Ebed-Melec este un famen-dregător cu influență. Fără a se teme de urmări, el folosește influența sa pentru a-l proteja pe Ieremia. Noi stăm de partea lui Dumnezeu și a slujitorilor Lui cu orice risc?
Iată-l mergând în audiență la împărat și, cu clarviziune și cu spiritul dreptății, inspirat de Duhul Sfânt, Ebed-Melec îi vorbește acestuia convingător, dar respectuos: „Împărate, domnul meu! Oamenii aceștia au făcut rău de s-au purtat așa cu prorocul Ieremia, aruncându-l în groapă!” (v. 8,9). Ebed-Melec așteaptă acum aprobarea împăratului, care îi spune: „Ia de aici treizeci de oameni cu tine și scoate din groapă pe prorocul Ieremia, până nu moare!” Ebed-Melec face un plan ingenios, din adâncă dragoste și prețuire față de solul lui Dumnezeu și, împreună cu cei treizeci de oameni, se duce la casa împăratului, într-un loc dedesubtul vistieriei, și ia de acolo „niște petice de haine purtate și niște zdrențe de haine vechi” pe care le coboară „lui Ieremia în groapă, cu niște funii” (vers. 11). Atenta purtare de grijă a lui Ebed-Melec este o nestemată în această istorie. Funiile singure ar fi fost suficiente pentru a-l scoate pe Ieremia afară. Dar el a procurat peticele, pentru ca funiile să nu pătrundă în carnea bătrânului profet. În sfârșit, Ieremia vede din nou cerul senin, chiar dacă pentru puțin timp.
Fapta memorabilă a lui Ebed-Melec nu a rămas nerăsplătită. Dumnezeu îi făgăduiește lui Ebed-Melec, ca răsplată pentru bunătatea și loialitatea lui față de profetul Ieremia, că viața îi va fi cruțată de „mâna” căpeteniilor lui Iuda și a mâniei lor și că nu va „cădea sub sabia” babilonienilor (39:18).
Deși nu făcea parte din comunitatea iudaică, acest om s-a lăsat călăuzit de Duhul Sfânt și l-a salvat pe profet, cu riscul de a-și pierde „pâinea”. Vreau și eu să fiu un neînfricat apărător al vieții și al statutului slujitorilor Domnului de astăzi. Vrei și tu? Așa să ne ajute Dumnezeu!
Magdalena Toma, Arad