Pentru că Fiul omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut. – Luca 19:10
În martie 2016 am vizitat Muzeul de Istorie Naturală din Berna, Elveţia. Scopul meu principal era să îl văd pe câinele Barry (1800–1814) împăiat, cel mai cunoscut câine de munte din istorie. Acest St. Bernard mascul s-a născut într-un ospiciu din trecătoarea Great St. Bernard de la graniţa alpină între Elveţia şi Italia. La 2 500 m altitudine deasupra nivelului mării, cu temperaturi de îngheţ şi furtuni de zăpadă, această regiune prezenta mari provocări pentru călătorii care încercau să treacă. Cei de la ospiciu ieşeau cu câinii lor în fiecare zi pentru a căuta călători pierduţi. Despre cel mai neobosit dintre ei, Barry, se spune că a salvat mai mult de 40 de persoane.
De-a lungul anilor, picturile şi cărţile de poveşti au făcut ca povestea lui să rămână vie în memorie. Unele legende chiar sugerează că el obişnuia să poarte la gât un mic butoiaş cu o puternică băutură spirtoasă, că într-o ocazie a găsit un băieţel pe jumătate îngheţat şi l-a dus în spate până la ospiciu şi că în timp ce salva a 41 persoană, care se pare că era dintre soldaţii lui Napoleon, bărbatul a confundat câinele de salvare cu un lup şi l-a omorât cu baioneta. Totuşi aceste mituri nu pot submina legenda extraordinară a lui Barry. Pe 13 iunie 2014, la 200 de ani după moartea sa, muzeul din Berna a deschis o expoziţie permanentă intitulată: „Barry, legendarul St. Bernard.”
Uitându-mă la Barry, gândurile mele s-au întors în urmă cu mai bine de 200 de ani. Mi-l imaginam salvând călătorii din Alpii înzăpeziţi. Imediat după aceea, gândurile mele au zburat la o altă salvare – una care a avut loc în urmă cu 2000 de ani, când Fiul lui Dumnezeu a părăsit curţile cereşti şi a venit în această lume periculoasă ca să o acopere cu harul Său salvator. Chiar în acel loc am înălţat o rugăciune în taină, mulţumindu-I lui Dumnezeu mai întâi pentru ce a făcut El prin acel câine care îi salva pe călătorii pierduţi şi apoi pentru Fiul Său preaiubit care doreşte să salveze întreaga omenire.
Scriptura ne asigură că misiunea de salvare a lui Hristos a fost atât de eficientă, încât „unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult” (Rom. 5:20) şi că El poate „să mântuiască în chip desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El” (Evr. 7:25). În ciuda stării noastre păcătoase, Hristos poate să ne izbăvească „de sub puterea întunericului şi ne-a strămutat în Împărăţia Fiului dragostei Lui, în care avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor” (Col. 1:13-14).