Elev de nota 9

Și El mi-a zis: „Harul Meu îți este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârșită.” 2 Corinteni 12:9
Încă din clasa întâi, elevii își doresc să obțină cât mai multe note maxime și se mulțumesc foarte greu cu o notă sau o medie de nouă. În general, un elev care obține medii de nouă este unul dintre aceia care se pregătește și ar fi capabil să obțină chiar zece. Nota nouă înseamnă că lucrurile au fost foarte bune, dar ceva, destul de puțin, a lipsit. Uneori este mai greu de acceptat o notă de nouă decât una de șase sau cinci. Când primești nouă, înseamnă că erai chiar la limită, însă nu a fost suficient de bine pentru a fi perfect.
În viața creștinului, nota nouă înseamnă mult, dar nu chiar deplin, desăvârșit. Unii creștini își spun că oricum o credință de nota nouă este mult mai bună decât cea de nota patru sau cinci. Deci ai mântuirea asigurată. Pentru alții, adepți ai perfecțiunii, nota nouă nu valorează nimic, ori ești perfect (de nota zece), ori nu mai contează, pentru că „aproape mântuit” înseamnă de fapt pierdut. Nu ne vom aventura în elucidarea dilemei dintre cele două orientări. Mai bine vom păși pe terenul Scripturii și vom căuta referințe cu privire la acest subiect. Un prim exemplu: Avraam avea doar note de zece, dar media finală i-a fost stricată de o minciună spusă ca să își salveze pielea. Exemplul următor – David, „om de nota zece”, dar și el are media stricată de păcatul cu Bat-Șeba și uciderea lui Urie. Lista cu astfel de exemple ar putea fi foarte lungă și se poate încheia cu Pavel, care se declară neprihănit, îi declară pe ceilalți din biserici „sfinți”, însă el se prezintă ca fiind de cel mult nouă. El încă nu a atins desăvârșirea, dar lucrează pentru asta. Tot Pavel vorbește despre faptul că venirea Domnului ne va preface pe deplin și ne va aduce într-o stare după voia lui Dumnezeu. Lucrul esențial în această chestiune e faptul că mântuirea nu are de-a face cu medii de nouă, de zece sau de șase, ci efectiv cu harul lui Dumnezeu și cu permisiunea, dispoziția noastră ca El să Își facă lucrarea în noi. Despre aceasta este vorba.
De gândit astăzi:
Dumnezeu nu a stat și nu va sta vreodată să adune note, să calculeze medii și să realizeze clasamente sau contabilitate. Puterea noastră slabă este făcută desăvârșită de către puterea Lui infinită. Când suntem slabi, atunci suntem tari în Hristos. Nu mai pierde vremea și energiile făcând calcule, ci trăiește cu toată puterea și dragostea ta pentru Dumnezeu și pentru semeni!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro