Și Elihu, fiul lui Baracheel din Buz, a luat cuvântul și a zis: „Eu sunt tânăr și voi sunteți bătrâni, de aceea m-am temut și m-am ferit să vă arăt gândul meu.” (Iov 32:6)
Cei trei (ulterior, patru) bărbaţi care au venit în vizită la Iov au avut intenţii bune. Ei au aflat ce i s-a întâmplat şi au venit la el ca „să-i plângă de milă şi să-l mângâie” (Iov 2:11). Când Iov a început să vorbească despre tragedia prin care trecea şi să se plângă, ei au considerat că era mai important să-l pună la punct şi să-i corecteze greşelile teologice, decât să-l încurajeze şi să-l sprijine în suferinţă.
Pe de altă parte, prietenii lui Iov sunt blamați că au fost prieteni răi. Într-adevăr, în cursul dialogului cu Iov, au venit cu insinuări și chiar cu acuzații împotriva lui, pe temeiul falsei lor teologii, că lucrurile care ni se întâmplă în viață sunt rezultatele sau răsplata faptelor noastre.
Trebuie să subliniem disponibilitatea lor. Lăsându-şi treburile personale, ei vin în mare grabă; nu fac economie nici de timp, nici de efort pentru a veni să-l sprijine pe Iov.
Dar, în timp ce aspectul menționat a fost o realitate, și încă una foarte comună printre oameni, fie ei și prieteni, mult mai interesantă este atitudinea compasională a prietenilor lui Iov.
Gândirea dogmatică a lui Elifaz, Bildad, Țofar și Elihu este determinată de teologia vremii și de logica populară încadrată în doctrina retribuției, în care orice faptă văzută și nevăzută și chiar conștientă și inconștientă reprezintă pârghiile lui Dumnezeu de plată și răsplată, iar în spatele binecuvântărilor stau faptele bune și gândurile bune ale oamenilor, și în spatele pedepselor sunt derapajele conștiente și inconștiente ale omului.
În acest război, Dumnezeu îi ține partea lui Iov și îl solidifică în poziția lui: „Căci n-ați vorbit așa de drept despre Mine cum a vorbit robul Meu Iov” (Iov 42:8).
Într-o măsură mai mică sau mai mare, în viață intrăm și în rolul lui Iov, și în rolul lui Elihu. Important este să păstrăm echilibrul și legătura cu Dumnezeu.
Vrei să fii azi, asemenea Domnului Hristos, un prieten adevărat pentru cei în suferință, din preajma ta?
Daniel Duță, profesor, Institutul Teologic Adventist – Cernica