Eu sunt cu tine…

Devoțional zilnice 16 iunie 2018

“Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău, ca un viteaz care poate ajuta; se va bucura de tine cu mare bucurie, va tăcea în dragostea Lui, și nu va mai putea de veselie pentru tine.” (Țefania 3:17)

Am citit o povestire despre un mult așteptat concert unde urma să interpreteze marele compozitor și pianist polonex, Ignace Jan Padrewski. Concertul era programat într-o sală de concert uriașă unde era prezentă elita societății.

În sală, așteptând începerea concerutlui era și o mamă cu băiețelul ei. Pentru că așteptarea i s-a părut prea lungă, în timp ce mama purta o discuție cu o altă doamnă, băiețelul s-a furișat pe scenă și s-a așezat chiar la pianul care își aștepta maestrul.

Spre surprinderea tuturor și spre groaza mamei, băiatul nu s-a mulțumit doar să fie pe scenă, ci a și început să cânte la pian “Chopsticks” (bețisoare).

Oare ce va crede marele Paderewski?

În timp însă ce toți se pregăteau să urce pe scenă pentru a da la oparte aceste copil nesupravegheat, din spatele cortinei chemat de rumoarea creată a apărut Paderewski.

Văzând motivul supărării, s-a îndreptat spre pian, a luat loc lângă băiețel și a improvizat o contramelodie la interpretarea puștiului, neezitând însă să șoptească la urechea băiatului: „Nu te opri. Mergi mai departe. Cântă.”

Poate nu vom cânta niciodată la pian lângă un maestru, însă în fiecare zi viața noastră poate fi un duet cu Marele Maestru. E o bucurie să te simți înconjurat de dragostea Sa și să îl auzi spunându-ți: „Nu te opri. Mergi mai departe. Eu sunt cu tine în toate zilele…”

Benjamin Stan, Director Exploratori, Uniunea de Conferinte din România

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro