Exemplu impecabil

Cine zice că rămâne în El trebuie să trăiască și el cum a trăit Isus. 1 Ioan 2:6
Ascultă ediția audio aici.
Trebuie să existe o reînviorare a mărturiei directe. Calea către cer nu este acum mai lină decât în zilele Mântuitorului nostru. Trebuie să ne părăsim păcatele.
Fiecare îngăduință de sine care ne împiedică în viața noastră religioasă trebuie să fie îndepărtată. Ochiul drept sau mâna dreaptă trebuie sacrificată dacă ne determină să păcătuim. Suntem dispuși să renunțăm la înțelepciunea noastră și să primim Împărăția cerului ca niște copilași? Suntem dispuși să renunțăm la îndreptățirea de sine? (…)
Fiecare relație pe care o stabilim, oricât de limitată, exercită asupra noastră o anumită influență. Măsura în care cedăm acelei influențe va fi determinată de nivelul de apropiere, de consecvența relației, precum și de dragostea și de respectul nostru pentru cel cu care relaționăm. La fel, prin cunoașterea lui Hristos și prin apropierea de El, noi putem deveni asemenea Lui, care este Exemplul nostru impecabil.
Comuniunea cu Hristos – cât de nespus de prețioasă este! De o astfel de comuniune va fi privilegiul nostru să ne bucurăm, dacă o vom căuta și dacă vom face orice sacrificiu pentru a o obține. Când au auzit cuvintele lui Hristos, primii ucenici au simțit că aveau nevoie de El. L-au căutat, L-au găsit și L-au urmat. Au fost cu El acasă, la masă, în cămăruța de taină, la câmp. Au fost cu El ca niște elevi cu învățătorul lor, primind zilnic de pe buzele Lui lecțiile adevărului sfânt. Au privit la El așa cum privesc slujitorii la stăpânul lor, ca să afle care le este datoria. I-au slujit cu bucurie, plini de voioșie. L-au urmat așa cum își urmează soldații comandantul, luptând lupta cea bună a credinței. (…)
„Cine zice că rămâne în El trebuie să trăiască și el cum a trăit Isus.” „Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui.” Această asemănare cu Isus nu va rămâne neobservată de lume. Va face obiectul atenției și al comentariilor celor din jur. Creștinul e posibil să nu fie conștient de marea schimbare, deoarece, cu cât se aseamănă mai mult cu Hristos în caracter, cu atât mai modestă va fi părerea lui despre sine, dar schimbarea va fi văzută și simțită de toți cei din jurul său. Cei care au avut cea mai profundă experiență în privința lucrurilor spirituale sunt departe de mândrie și de înălțarea de sine. Ei au cele mai smerite gânduri cu privire la ei înșiși și cele mai înalte idei despre gloria și excelența lui Hristos. Ei consideră că locul cel mai umil în slujba Sa este prea onorant pentru ei. – Mărturii pentru biserică, vol. 5, pp. 222, 223
Gândesc mai departe
Care este cel mai prețios aspect al comuniunii mele cu Hristos?