Explorator la unsprezece ani

Domnul este îndurător și milostiv, îndelung răbdător și bogat în bunătate. Psalmii 103:8
La vârsta de unsprezece ani, poți deveni explorator. Este vârsta la care poți merge în tabără doar cu un instructor. Poți învăța lucruri interesante și tehnici de supraviețuire, iar cel mai important lucru este poate faptul că vei afla cum să te orientezi atunci când ești singur și îți lipsesc reperele obișnuite. Cei care sunt sau au fost exploratori știu câteva lucruri esențiale: un angajament este ceva foarte serios; în jurul nostru există foarte multe lucruri care sunt stabile și după care ne putem ghida oricând; a fi membru într-o echipă înseamnă să participi cu toate calitățile tale la binele acelei echipe. Legile exploratorului sunt mai multe și fiecare este foarte importantă. Una va fi pretextul nostru de astăzi: „Îi voi iubi pe oameni.”
Deși sună frumos și este o propoziție scurtă, e totuși una dintre cele mai grele promisiuni pe care le-am putea face. E foarte probabil că, atunci când am depus și noi angajamentul de explorator, nu am fost foarte conștienți de greutatea acestui lucru. A-i iubi pe oameni înseamnă să le suporți atitudinile mai pozitive sau mai negative; înseamnă să le fii prieten chiar și atunci când ei se poartă neprietenos. A iubi oamenii este mai mult decât o declarație, este chiar o poruncă divină.
Ce poate fi mai greu de atât? Cu toate acestea, e posibil să îi iubim, dar cu o condiție: să îi privim prin ochii lui Dumnezeu. A privi pe cineva prin ochii Lui înseamnă să faci efortul de a înțelege persoana respectivă mai mult decât a-i judeca declarațiile verbale; înseamnă să consideri acea persoană foarte valoroasă din moment ce Fiul lui Dumnezeu a murit pentru ea. A iubi înseamnă să renunți uneori la tine și să dai altuia prioritate, înseamnă să te rogi pentru o persoană și, când e cazul, chiar să o aperi.
Parcă mai mult ne-ar face plăcere să fim noi cei iubiți, nu-i așa? Ei bine, un om care-i iubește sincer pe ceilalți nu va rămâne nerăsplătit. În cele din urmă, va fi observat și iubit la rândul său. E adevărat că acesta e un lucru de durată.
De gândit astăzi:
A iubi pe ceilalți devine ușor când ne iubim cu adevărat, fără egoism, pe noi înșine. Dacă ne vom înțelege și accepta pe noi, cu defectele și calitățile noastre, îi vom putea accepta și pe ceilalți cu defectele și calitățile lor. A iubi înseamnă efortul de a vrea să-i iubim. Din întâmplare nu vom iubi pe nimeni, cel mult îi vom simpatiza.