Familia – locul unde începe viața

„Învață pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, și când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.” (Proverbele 22:6)
Ascultă ediția audio aici.
Una dintre cauzele pentru care tinerii pleacă din biserică este lipsa educației spirituale din viața multor familii. Din păcate, mulți tineri reclamă implicarea precară a tatălui în educația religioasă și neimplicarea părinților în activitățile desfășurate de biserică.
Biblia ne spune că, atunci când îngerii au sosit la Sodoma, era seară, iar Lot era încă la poarta cetății, locul unde se desfășurau tranzacțiile, procesele juridice, unde se încheiau afacerile. Lot era un om ocupat și cred că era un om de afaceri prosper, motiv pentru care dedica foarte mult timp treburilor sale, așa că, seara târziu, în loc să fie cu familia, el era la poarta cetății, încă mai avea de lucru la „birou”. Pentru Lot, credința era un fel de divertisment. Era pe undeva pe acolo, dar nu de foarte mare trebuință; rar se întâmpla să discute despre Dumnezeu în familie, aproape deloc.
În contrast, nu departe de Sodoma locuia Avraam. Acesta avea obiceiul ca oriunde mergea să Îi construiască un altar lui Iehova. Dumnezeu mărturisește despre el: „Căci Eu îl cunosc și știu că are să poruncească fiilor lui și casei lui după el să țină Calea Domnului” (Geneza 18:19).
Se povestește despre un tată că, în timp ce asculta una dintre predicile fiului său, gândul i-a zburat la ziua în care o furtună îi distrusese toată recolta. Alături de fiul său, care era un băiețel pe atunci, începuse, așa necăjit cum era, să intoneze un cântec de laudă, fără să se certe cu Dumnezeu. Ce repede au trecut anii! Ce greu a fost să își țină familia! Gândurile îi zburau ca fulgerul prin mulțimea anilor, dar chiar atunci un gând i-a străfulgerat sufletul: El, fiul tău, a fost rodul și recolta acelui an! Bătrânul tată, podidit de lacrimi, a murmurat printre buzele încleștate de plâns: Mulțumesc, Doamne!
„Frumos ne amintim de Iosua care spunea:
«Eu și toată casa mea» […]
Ascultă, Doamne, ruga mea
Și mută-n ceruri toată casa mea!”
Roagă-te ca Dumnezeul tău să devină și Dumnezeul copiilor tăi!
Provocare:
Ia-ți timp astăzi, fie printr-un telefon, fie în mod direct, să discuți cu copiii și nepoții tăi despre Dumnezeul tău!
Beniamin Claudiu Sisu
Conferința Oltenia

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro