Familia – o biserică

„«De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevastă-sa, și cei doi vor fi un singur trup.» Taina aceasta este mare (vorbesc despre Hristos și despre Biserică).” (Efeseni 5:31,32)
Ascultă ediția audio aici.
Cel mai frumos, mai iubit și mai dorit cuvânt: familia! Tot ce avem mai frumos și mai scump: familia. Ioan Hrisostom spunea foarte frumos și elocvent următoarele: „Familia este biserica de acasă.” Slujirea și simțul apartenenței la biserica lui Hristos începe de acasă.
Ellen White spunea: „Caracterul pe care îl formăm va avea influență în viața de cămin. Dacă în cercul căminului este o armonie plăcută, îngerii lui Dumnezeu pot să slujească acolo. Când căminul este administrat în mod înțelept, iar bunătatea, blândețea, îndelunga răbdare sunt combinate cu principiile ferme, atunci soțul va fi cu siguranță liantul familiei. El unește familia cu legături sfinte și o înfățișează înaintea lui Dumnezeu, aducându-i pe toți membrii ei la altarul Său. Ce lumină puternică va străluci dintr-o asemenea familie!
Familia care este condusă corespunzător constituie un argument favorabil pentru adevăr, iar capul unei astfel de familii va îndeplini în biserică același fel de lucrare care este manifestată în familie. Ori de câte ori asprimea și lipsa de dragoste și duioșie sunt manifestate în cercul sfânt al căminului, contribuția acelei persoane va fi cât se poate de sigur o nereușită în planurile și administrarea din biserică. Unitatea din cămin și unitatea din biserică descoperă comportamentul și harul lui Hristos mai mult decât predicile și argumentele” (Ev, pp. 272–273).
Tot ea adăuga în alt loc: „În cămin se pune temelia pentru prosperitatea bisericii. Factorii care influențează viața de familie intervin și în biserică; de aceea, cele dintâi îndatoriri din cadrul bisericii trebuie să înceapă în cămin. […] Consacrați-vă familia lui Dumnezeu, iar apoi vorbiți și acționați în cămin ca un creștin. Fiți buni, iertători și răbdători în cămin, știind că voi sunteți învățătorii” (CA, pp. 267–268).
În rugăciunea noastră să Îl avem în centru pe Hristos, Cel care poate face din familia noastră nucleul bisericii! Doresc ca familiile din care face parte fiecare să fie cele care Îi vor sluji Domnului.
Provocare:
Propune-ți ca în această săptămână să parcurgi studiul biblic în fiecare zi cu cei din familia ta!
Andrei Dință
Conferința Transilvania de Nord

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro