Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu, şi orice gând îl facem rob ascultării de Hristos. (2 Corinteni 10:5)
Dumnezeu curăţă inima în mare parte aşa cum aerisim noi o cameră. Nu închidem uşile şi ferestrele şi aruncăm apoi înăuntru nişte substanţe purificatoare, ci deschidem larg uşile şi ferestrele şi lăsăm atmosfera purificatoare a cerului să pătrundă înăuntru. (…) Ferestrele impulsurilor şi simţămintelor trebuie să fie deschise înspre ceruri şi praful egoismului şi al deşertăciunii lumeşti trebuie să fie dat afară. Harul lui Dumnezeu trebuie să facă curăţenie prin camerele minţii, imaginaţia trebuie să aibă subiecte cereşti asupra cărora să se oprească şi fiecare element al naturii omeneşti trebuie să fie purificat şi însufleţit de Duhul lui Dumnezeu. (Manuscript 3, 1892)
Gândurile trebuie să fie ţinute sub control, să li se impună restricţii, să fie împiedicate să hoinărească şi să se oprească asupra unor lucruri care nu vor face decât să slăbească şi să mânjească sufletul. Gândurile trebuie să fie pure, meditaţiile inimii trebuie să fie curate. (…) Puterile nobile ale minţii ne-au fost date de Dumnezeu ca să le folosim în meditarea la lucrurile cereşti. Dumnezeu a luat suficiente măsuri ca sufletul să facă progrese continue în viaţa divină. (…)
Noi ne dedicăm timpul şi gândurile lucrurilor triviale şi obişnuite ale acestei lumi, neglijând marile interese ce ţin de viaţa veşnică. Puterile nobile ale minţii sunt pipernicite şi slăbite din lipsă de exerciţiu pe teme ce sunt demne de a fi studiate. „Tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de privit, orice faptă bună şi orice laudă, aceea să vă însufleţească” (Filipeni 4:8). (…) Când vom medita la desăvârşirea Modelului nostru divin, vom dori să devenim întru totul transformaţi şi înnoiţi după chipul purităţii Sale. Suntem chemaţi să ieşim din lume, să ne separăm de ea, ca să putem fi fii şi fiice ale Celui Preaînalt. (Review and Herald, 12 iunie 1888)