Fiul speranţei

Naomi a luat copilul, l-a ținut în brațe și a văzut de el. Vecinele i-au pus nume, zicând: „Un fiu s-a născut lui Naomi!” Și l-au numit Obed. Acesta a fost tatăl lui Isai, tatăl lui David. – Rut 4:16,17
Naomi este una dintre femeile cu cea mai mare reziliență la adversități din istoria sacră. Cu soțul și cei doi fii decedați, a fost expusă la sărăcie, descurajare și respingere. Din fericire, simpatica Rut s-a dedicat ajutorării ei în mod necondiționat: „Nu sta de mine să te las și să mă întorc de la tine! Încotro vei merge tu, voi merge și eu; unde vei locui tu, voi locui și eu; poporul tău va fi poporul meu și Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu” (Rut 1:16). Dar rănile profunde ale lui Naomi au continuat să existe. Le vedem când soacra și nora s-au întors în Betleem și când oamenii din cetate au recunoscut-o, au întâmpinat-o și au strigat-o pe nume, Naomi, care înseamnă „bucuria mea”, „delectarea lui Iahve”, „plăcută” și „fermecătoare”. „Nu-mi mai ziceți Naomi (Plăcută), ziceți-mi Mara (Amărăciune)” (Rut 1:20), a fost răspunsul lui Naomi. Ea încă suferea. Deși nu înțelegea motivul suferințelor, Naomi niciodată nu a încetat să se încreadă în Dumnezeu.
Dumnezeu îi rezervase un final fericit. Din nou, Rut este instrumentul care pune capăt nefericirii din viața lui Naomi. Rut devine pilonul principal de susținere a familiei în sărăcia ei. A urmat o poveste de dragoste care a ajuns o sursă de plăcere și învățare pentru generațiile următoare. Cu grație și umilință, Rut l-a încântat pe Boaz, care, din poziția de rudă apropiată, a sfârșit prin a răscumpăra sărăcia familiei și pe Rut, căsătorindu-se cu ea. Naomi, văzând unirea dintre nora ei și acest om bogat și virtuos, trebuie să fi uitat toată durerea, recuperându-și repede semnificația numelui: „bucuria mea”.
Bucuria a fost completă odată cu venirea pe lume a odraslei din această căsătorie, Obed. Astfel, o vedem pe Naomi cu un copil în brațe și pe vecini spunându-și: „Iată că i s-a născut un fiu lui Naomi!” Această bucurie a venit nu numai peste cei implicați direct, ci și peste întregul popor Israel, pentru că, prin moabita Rut, este restabilită genealogia, avându-l pe Obed ca bunic al împăratului David și constituind unul dintre lanțurile de strămoși direcți ai lui Mesia (Matei 1:5,6).
Pentru cel credincios, o perioadă tragică de suferință va însemna o experiență a învățării și niciodată a înfrângerii. Întâmpină această zi cu așteptarea că, după furtună, vine liniștea și reflectă asupra durerii profunde a lui Naomi care s-a transformat într-o imensă bucurie!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro