Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină și din cuvintele tale vei fi osândit. (Matei 12:37)
În pasajul biblic din 2 Samuel 1:1-16, îl găsim pe David refugiat, hăituit, alungat printre străini, așteptând cu înfrigurare vești din teatrul de război de pe muntele Ghilboa, cu gândul la poporul său, la Saul, la Ionatan… Presimțirile sumbre în legătură cu deznodământul încleștării mortale nu întârzie să se adeverească: un sol cu hainele sfâșiate și capul acoperit cu țărână este adus înaintea lui.
Cine este acest străin, de ce are hainele sfâșiate și țărână pe cap? Ce vești aduce și… care să fie motivația din spatele cuvintelor și acțiunilor lui? Oare lucrurile s-au întâmplat întocmai cum sunt povestite de el? Cu siguranță, acest amalecit dorea să lase impresia că are un mare atașament față de poporul Israel și o mare durere pentru înfrângerea suferită, dar speră să compenseze în fața lui David toate acestea, prin marea veste că Saul este mort! Și, culmea, tocmai el i-ar fi aplicat „lovitura de grație” dușmanului de moarte al lui David.
„Fugarul a început să povestească cum fusese înfrânt şi ucis Saul şi cum murise Ionatan. Dar el a mers mai departe şi a relatat mai mult decât simpla desfăşurare a faptelor. Închipuindu-şi că David nutrea vrăjmăşie faţă de persecutorul lui neobosit, desigur că străinul nădăjduia să câştige onoare dacă s-ar fi înfăţişat ca fiind cel care-l omorâse pe împărat.” (Patriarhi și profeți, cap. 68)
„Şi David i-a zis: «Sângele tău să cadă asupra capului tău, căci gura ta a mărturisit împotriva ta, fiindcă ai zis: ʹAm omorât pe unsul Domnului!ʹ»” (2 Samuel 1:16).
Rezultatul acestui demers a fost cu totul neașteptat și sentința a venit ca un trăsnet pentru tânărul care ar fi putut să aibă un statut de onoare în împărăția lui David (și a lui Dumnezeu!)… La fel ca tânărul bogat și la fel ca mulți alții care de-a lungul istoriei au nesocotit oferta lui Dumnezeu, tânărul acesta și-a pecetluit propriul destin prin alegerea lui nesăbuită și prin cuvintele gurii lui…
Doamne, ajută ca vorbele rostite astăzi să fie o mărturie pentru Adevăr, un balsam vindecător, o mireasmă spre viață și… „buzele mele să vestească lauda Ta”!
Iacob Cătinean, prim-colportor, Conferința Transilvania de Sud