Folosește-ți darurile sau le vei pierde

Vă spun că celui ce are, i se va da, dar de la cel ce n-are se va lua chiar şi ce are. (Luca 19:26)
Isus a povestit odată parabola unui nobil care a plecat într-o țară îndepărtată. Înainte să plece, i-a chemat pe zece dintre slujitorii lui și i-a dat fiecăruia dintre ei câte un pol (unitate valutară), apoi le-a spus să îi investească până la întoarcerea lui. La întoarcere, a cerut socoteală pentru banii pe care li-i dăduse. Unul dintre ei câștigase alți zece poli; altul câștigase cinci. Stăpânul le-a spus acestora: „Bine, rob bun.” Ultimul i-a dat înapoi polul, spunând că îi fusese frică să îl investească fiindcă nobilul era „un om aspru”, care lua ce nu pusese și secera de unde nu semănase (versetul 21).
Te-ai întrebat vreodată de ce unii oameni se descurcă mai bine decât alții, în exact aceleași condiții? Poate pentru că unii își dau silința mai mult? Pentru a obține cel mai bun rezultat, trebuie să fim implicați trup și suflet în tot ceea ce facem. S-ar putea să nu avem capacitățile slujitorului care a câștigat zece poli, dar a mai fost unul care și-a înmulțit polul de cel puțin cinci ori. Așa că, de ce să fim nefolositori?
Întrebarea pe care trebuie să ne-o punem este: Cât de productivă este viața mea? Când ne confruntăm cu provocări din cauza atitudinilor noastre negative, inventăm scuze dând vina pe alți oameni din jurul nostru. Slujitorul cel rău l-a acuzat pe stăpân că secera ce nu semănase. Dar nu „plantase” stăpânul oferindu-i slujitorului ceva, ca tuturor celorlalți? Slujitorul încerca să își acopere eșecul învinuindu-l pe stăpân, dar stăpânul și-a luat înapoi polul și i l-a dat slujitorului care câștigase cel mai mult.
S-ar putea ca și noi să ne simțim uneori tentate să dăm vina pe Dumnezeu și să ne plângem că nu Îi pasă de noi, dar Dumnezeu ne-a oferit fiecăreia dintre noi măcar un „pol” pe care să îl folosim pentru El. Avem mâini, creier și, de obicei, libertatea de a obține rezultate extraordinare pentru noi și pentru Stăpânul nostru.
Coloseni 3:23 spune: „Orice faceţi să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni.” Să Îi slujim, așadar, cu sârguință Domnului. Să fim sârguincioase în sfera noastră de influență, folosind în mod eficient darurile pe care ni le-a dat Dumnezeu. Să aducem roadă, multă roadă. Textul din Matei 18:19 ne îndeamnă să mergem și să facem „ucenici din toate neamurile”.
Dacă nu facem lucrul acesta, polul pe care îl avem ne va fi luat.
Audrey Mwala

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro