Frunze de toamnă

Cât va fi pământul, nu va înceta semănatul și seceratul, frigul și căldura, vara și iarna, ziua și noaptea! (Geneza 8:22)
Mama mea a murit cu aproape trei ani în urmă, pe când încă locuia în casa în care am crescut eu și sora mea. Frunzele căzute toamna în curte deveniseră o mare problemă pentru ea. Cât încă era în viață, nu i-a plăcut deloc să fie singura din cartier cu gazonul plin de frunze.
Zilele în care veneau copii la ușă și cereau să-i curețe gazonul de frunze contra cost au trecut. Nimeni nu mai vrea să strângă frunzele. Nu am reușit să găsesc o persoană de încredere care să se ocupe de această problemă an de an. După moartea ei, am vrut să îmi onorez mama, asigurându-mă că tot gazonul era greblat.
Am anunțat toți vecinii să ne contacteze dacă observau activitate în jurul casei. În acea toamnă, am încercat să găsesc o persoană care să strângă frunzele. Într-o zi, la doar câteva luni după moartea mamei, am fost sunată (dar a intrat robotul) de un vecin care locuia chiar lângă casa ei. El, pastor de profesie, a spus: „Știu că, probabil, încă o plângi pe mama ta, dar ai putea, te rog, să strângi frunzele? Zboară în curțile tuturor.” M-a durut! Mesajul lui mi s-a părut nepoliticos, lipsit de considerație și lipsit de orice dram de compasiune.
În cele din urmă, am curățat curtea, dar din acel an încoace am început să mă stresez în luna septembrie ori de câte ori încercam să găsesc pe cineva să strângă frunzele (v-am spus că erau o tonă?). De fapt, chiar a devenit „gluma” mea anuală. Am spus că, atunci când voi ajunge în cer, Îl voi întreba pe Dumnezeu: „Ce lecție ai vrut să mă înveți prin acele frunze?” Nu am vrut să mai fiu sunată de vecinul supărat pentru că îmi doream să am, în continuare, un comportament creștin față de el (deși s-au mai ivit și alte situații cu acel vecin, de când a murit mama mea).
Anul trecut, după ce am dat câteva telefoane și m-am rugat ca Domnul să mă ajute să găsesc pe cineva, am reușit. Dar persoana nu a mai venit. „Doamne, știi cât mă stresează acest lucru în fiecare an. De ce nu reușesc să găsesc pe cineva care să facă această treabă? Care este lecția? Te rog, ajută-mă să văd!”
Îmi amintesc foarte clar vocea Tatălui spunând: Ce te face să crezi că te învăț o lecție? Lecția este pentru el [vecinul]. Wow! Întotdeauna I-am spus Domnului să mă folosească, dar niciodată nu mi-am imaginat că o va face astfel. Mă rog ca vecinul să fi fie deschis și dornic să își învețe lecția (poate răbdarea?). În acest an, aștept cu nerăbdare o toamnă fără stres.
Angele Peterson