Furtunile

Fiecare va fi ca un adăpost împotriva vântului şi ca un loc de scăpare împotriva furtunii, ca nişte râuri de apă într-un loc uscat, ca umbra unei stânci mari într-un pământ ars de sete. – Isaia 32:2
Timothy M. Samaras a fost inginer, cercetător şi producător de documentare pentru Discovery Channel, cunoscut pentru fascinaţia faţă de furtuni şi tornade. Era vânător de tornade. În efortul lui de a înţelege cât mai bine aceste fenomene atmosferice, a construit instrumente inovatoare cu fonduri de la National Geographic, fiind beneficiarul a 18 burse de cercetare în domeniul său de activitate. Printre alte recunoaşteri se numără şi cea de la Cartea Recordurilor Guinness pentru înregistrarea celei mai mari scăderi de presiune măsurată într-o tornadă, în iunie 2003. La aproape 10 ani distanţă, pe 31 mai 2013, Samaras, fiul său şi un prieten meteorolog au înregistrat o tornadă din categoria EF3 lângă El Reno, Oklahoma. Din nefericire, au fost prinşi de tornadă, al cărei vânt a atins 475 km/oră. Şi-au pierdut viaţa cu toţii.
În efortul de a înţelege mai bine furtunile din viaţa lor, mulţi oameni fac greşeli similare cu cele ale acestor vânători de furtuni. Crezi că este înţelept să măsori viteza vântului pentru că eşti echipat cu instrumente specializate? Crezi că vei scăpa nevătămat dacă te expui la furia naturii, cu toate puterile tale? Crezi că atitudinea ta este destul de puternică pentru a face faţă furtunii?
Este adevărat că cei mai mulţi oameni nu vânează conflictele şi furtunile. În general, acestea lovesc pe neaşteptate. Totuşi cum le vom face faţă?
Dacă există un mod rezonabil de a înfrunta furtunile, atunci acesta este căutarea unui loc sigur unde să fim protejaţi. Profetul Isaia îl descrie pe Hristos ca un loc de adăpost din calea vântului şi un refugiu pe timp de vijelie. Indiferent dacă avem de-a face cu furtuni interioare, unde gândurile şi simţămintele suflă cu cea mai mare intensitate, sau cu furtuni exterioare, în faţa cărora ne simţim insignifianţi, putem fi convinşi că avem un Dumnezeu căruia să-I încredinţăm viaţa noastră şi putem aştepta cu răbdare până când trece vremea rea.
După cum este inutil să ne luptăm cu vânturile care urlă sau e stupid să ţinem piept tornadei de unii singuri, la fel este să ne luptăm singuri cu încercările sau să căutăm să le înţelegem toate detaliile. Mintea ta ar putea fi câteodată înnourată din cauza durerii sau te-ai putea bloca de anxietate. Atunci nu e timpul să încerci să înţelegi, ci doar să rămâi liniştit şi să arăţi că ţi-ai încredinţat sufletul lui Dumnezeu. Este privilegiul nostru să dovedim, în slăbiciunile şi suferinţele noastre, că nu avem nicio îndoială cu privire la iubirea Lui (vezi Minte, caracter, personalitate, vol. 2, p. 514). Meditează astăzi la acest lucru!