Gardul din sârmă

Devoțional zilnice 18 iunie 2018

Dumnezeul răbdării şi al mângâierii să vă facă să aveţi aceleaşi simţăminte unii faţă de alţii, după pilda lui Hristos Isus, pentru ca toţi împreună, cu o inimă şi cu o gură, să slăviţi pe Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos. – Romani 15:5-6

De obicei, gardurile despart şi separă oamenii – cei de pe o parte a gardului sunt despărţiţi de cei care sunt de cealaltă parte. Dar schimbând perspectiva, un gard poate fi şi un simbol al unităţii.

Michel Quoist (1918–1997) s-a născut pe 18 iunie 1918, în Le Havre, Franţa. El a devenit preot romano-catolic şi scriitor, autor al bestselle-rului Prayers of Life, publicat original în Franţa în 1954. În rugăciunea sa, „The Wire Fence,” (n.tr. Gardul din sârmă), Quois scoate în evidenţă conceptul de unitate:

Sârma ne ţine mâinile în jurul găurilor;
Pentru a evita ruperea lanţului,
Ei se ţin strâns de mâna de alături,
Şi aşa din găuri fac un gard.
Doamne, în viaţa mea sunt multe găuri.
Sunt câteva în viaţa vecinilor mei.
Dar dacă Tu doreşti, noi ne vom împreuna mâinile,
Ne vom ţine foarte strâns,
Şi împreună vom face o frumoasă plasă de gard
Pentru a împodobi Paradisul.

Dar se poate obţine unitatea veritabilă prin eforturi omeneşti? Ellen White spune că acest lucru se poate face doar prin Hristos. Ea explică astfel: „Cauza neînţelegerilor şi a discordiei din familii şi din biserică este despărţirea de Hristos. A fi aproape de Hristos înseamnă a fi aproape unul de altul. Secretul adevăratei unităţi în biserică şi familie nu este diplomaţia, administrarea sau efortul supraomenesc de a învinge greutăţile – deşi acestea trebuie făcute –, ci unirea cu Hristos. Desenaţi un cerc mare, cu multe linii de la margini spre centru. Cu cât sunt mai aproape aceste linii de centru, cu atât sunt mai aproape unele de altele. Aşa este şi în viaţa creştină. Cu cât suntem mai aproape de Hristos, cu atât vom fi mai aproape unul de altul. Dumnezeu este slăvit când poporul Său este unit în acţiune armonioasă” (Căminul adventist, p. 179).

Fie ca această unire cu Hristos să ne ţină mai aproape ca familii şi ca membri ai bisericii!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro