Găsește pacea

Pacea lui Hristos, la care aţi fost chemaţi, ca să alcătuiţi un singur trup, să stăpânească în inimile voastre, şi fiţi recunoscători. (Coloseni 3:15)
Am descoperit prima dată conceptul folosirii păcii pe post de „arbitru” la Joyce Meyers, în cartea ei Hearing From God Each Morning. La fel cum un arbitru decide cine încalcă regulamentul și cine este eliminat din teren, și noi putem folosi pacea ca pe un instrument de măsură în luarea deciziilor. Mi-a plăcut tare mult acest concept și am transformat „găsirea păcii” într-o poruncă personală sau un principiu de bază în viața mea.
Cum găsesc pacea? Ei bine, foarte simplu: mă bazez pe sentimentul pe care îl am în legătură cu o decizie înainte de a o lua – acesta este testul final înainte de a hotărî să merg mai departe. În două ocazii separate, mă gândeam dacă să accept o ofertă de angajare. Prima dată, în timp ce mă pregăteam să intru la întâlnirea unde urma să discutăm această oportunitate, o voce mi-a spus: „Nu asta este ceea ce ar trebui să faci. Du-te înăuntru și mulțumește-le pentru oportunitate, dar apoi întoarce-te și pleacă. Dacă accepți slujba, vei regreta.” M-am simțit neliniștită pe parcursul întregii conversații, dar am crezut că anxietatea mea ținea doar frica și de disconfortul meu, pentru că urma să îmi las acasă copilașul de doar un an. Pentru că aveam nevoie de bani și avea să fie benefică pentru cariera mea pe termen lung, am acceptat slujba.
Doi ani mai târziu, mi-am dat seama că nu mă aflam în locul potrivit și am demisionat. Ulterior, discutam posibilitatea de a lucra într-o altă instituție și, deși totul părea minunat (orar flexibil, care să îmi permită să petrec timpul necesar alături de fiul meu), pur și simplu nu mă simțeam confortabil. Nu-mi puteam găsi pacea. De data aceasta nu era nicio voce clară, ci doar un sentiment sâcâitor, care îmi spunea: „Asta nu este bine; nu o face.” Cu lacrimi în ochi și ceea ce poate fi descrisă ca o credință de mărimea unei jumătăți de bob de muștar, am refuzat oportunitatea care părea perfectă.
Când ești pus în situația de a lua o decizie și totul este tulbure în jur, te invit să mi te alături în căutarea lui Isus. Poate fi un lucru la fel de simplu precum abandonarea unei conversații sau la fel de înspăimântător precum refuzarea unei oportunități. Dar „vestea bună” a Evangheliei ne vorbește și despre Isus, Prințul Păcii, și El ne invită să luăm decizii cu care să fim împăcați, indiferent de tumultul din jurul nostru.
Caută moduri în care să găsești pacea astăzi.
Shannan Moore Malone

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro