Generozitate

Devoțional zilnic 3 iulie 2019

Cinstește pe Domnul cu averile tale, și cu cele dintâi roade din tot venitul tău: căci atunci grânarele îți vor fi pline de belșug, și teascurile tale vor geme de must. Proverbe 3:9-10

Dumnezeu nu are nevoie de averile noastre. Atunci de ce ne cere să-I oferim lui mai întâi din ele? 

Tot ceea ce avem este în siguranță doar atunci când îi oferim Lui mai întâi. 

Un om foarte bogat a fost întrebat de un ziarist: 

– Câți bani aveți la momentul acesta? 

Omul a stat puțin pe gânduri, apoi a spus: 

– Cam 50.000 de dolari.

– Imposibil, a spus ziaristul, sunteți cel mai bogat om din zonă. Aveți cel puțin 1.000.000 de dolari profit pe an. 

– Da, i-a răspuns omul de afaceri, dar din suma asta, doar 50.000 I-am dat lui Dumnezeu anul acesta. Acestia sunt singurii bani care sunt în siguranță, ceilalți îi pot pierde într-o zi. 

 Una din principalele căi de a-L onora pe Dumnezeu este acela de a-I oferi,  mai întâi Lui, din ceea ce primim. Textul nu spune să-i oferim din ultimile roade sau din ceea ce ne rămâne, ci din primele roade”. Punerea lui Dumnezeu pe primul loc prin ceea ce-I oferim,  este o modalitate de a ne aminti de unde provin produsele sau  banii noștri. 

Generozitatea creștinului ar trebui să provină din cel puțin două convingeri: În primul rând, Dumnezeu este Creator și Susținător. În al doilea rând, Isus a devenit sărac, pentru ca noi să moștenim bogățiile Sale glorioase. 

Învață să-I oferi lui Dumnezeu mai întâi și vei vedea binecuvântările care vor veni în viața ta.

Dănuț Bărcăcianu, pastor Conferința Muntenia

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro