Gestionarea binecuvântărilor

Să nu fiți iubitori de bani. Mulțumiți-vă cu ce aveți, căci El însuși a zis: „Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi”. (Evrei 13:5)
Indiferent de vârstă, banii reprezintă o necesitate a existenței în societatea actuală – absolut tot ceea ce am nevoie pentru a viețui, are la bază banul: hrana, apa, îmbrăcămintea, locuința, produsele de întreținere a sănătății, educația, se cumpără cu bani.
Banul în sine nu este un lucru rău, ci iubirea de bani este un aspect rău. Dacă banul devine scopul meu în viață și acționez indiferent de consecințe ca să am mai mulți bani, atunci direcția mea este greșită. Direcția corectă este stabilirea obiectivelor vieții mele, apoi identificarea soluțiilor pentru atingerea acestor obiective și ulterior un plan de acțiune, care implică și gestionarea eficientă a veniturilor sau obținerea de venituri suplimentare.
Un exemplu: dacă obiectivul meu este specializarea în domeniul de prim-ajutor, una dintre soluții este participarea la o tabără de instruire. Calculez ce sumă de bani trebuie să economisesc lunar sau ce sumă de bani aș putea să câștig în plus, printr-un venit suplimentar. Textul biblic mă îndeamnă spre ideea de mulțumire cu ceea ce am, în sensul recunoștinței la adresa lui Dumnezeu pentru tot ceea ce îmi oferă. A nu se interpreta ca fiind un îndemn la plafonare în ceea ce privește câștigarea banilor. Banii vin către mine ca urmare a valorii pe care o ofer celorlalți.
Cu cât aduc mai multă valoare, cu atât obțin venituri mai mari. Făgăduința lui Dumnezeu de la final este apogeul textului biblic. Tot ceea ce decidem să facem în această viață pentru noi și pentru ceilalți, cu scopul de a adăuga valoare, este binecuvântat de Dumnezeu: construirea caracterului, creșterea în cunoștințe și în credință, proiectele pentru creșterea celorlalți, dezvoltarea personală și profesională și alte laturi similare.
Te invit să iei cel puțin o decizie astăzi: o decizie de gestionare eficientă a banilor în vederea atingerii unui obiectiv / recunoștința zilnică pentru tot ceea ce suntem, facem și avem / încrederea deplină în făgăduința lui Dumnezeu, indiferent de circumstanțe.
Daniela Dorcea, Colaborator – Conferința Muntenia

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro