Apoi S-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, a îngenuncheat şi a început să Se roage, zicând: „Tată, dacă voieşti, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuşi, facă-se nu voia Mea, ci a Ta.” Atunci I s-a arătat un înger din cer, ca să-L întărească. – Luca 22:41-43
Lucrarea de pe pământ a lui Hristos se încheia şi curând trebuia să înfrunte moartea Sa crudă pe o cruce. În grădina Ghetsimani, El a dus una dintre cele mai dramatice lupte ale Sale împotriva oştirilor răului. Revista Signs of the Times din 3 iunie 1897 cuprindea un articol mişcător scris de Ellen White, „Ghetsimani”. Te rog, meditează cu rugăciune la următoarele citate din acel articol.
„Aici tainicul pahar a tremurat în mâna lui Hristos. Aici destinul unei lumi pierdute atârna în cumpănă. Să refuze El să stea ca asigurare a omului? Satana a înconjurat umanitatea Sa cu groaza unui mare întuneric, ispitindu-L să creadă că Dumnezeu Îl părăsise. […]” „Lumile necăzute în păcat şi oştile îngereşti au urmărit cu un deosebit interes cum conflictul se apropia de sfârşit. Satana şi cei care i s-au alăturat în ale răului, legiunile de îngeri apostaţi, priveau cu multă atenţie la momentul hotărâtor al lucrării de mântuire. Puterile binelui şi cele ale răului aşteptau să vadă ce răspuns va primi Domnul Hristos la rugăciunea pe care I-a adresat-o de trei ori Tatălui. În acest îngrozitor moment de criză, când totul era în cumpănă, când paharul cel tainic tremura în mâna Suferindului, cerul s-a deschis, o lumină a strălucit în mijlocul întunericului prevestitor de furtună, al ceasului de criză, şi îngerul cel puternic, care stă în prezenţa lui Dumnezeu, ocupând poziţia de la care a căzut Satana, a venit lângă Domnul Hristos. Ce solie I-a adus? […] I-a spus oare că nu trebuia să bea acel pahar amar, că nu trebuia să poarte vina omului?”
„Îngerul a venit nu pentru a lua paharul din mâna Lui, ci ca să-L întărească, spre a putea să-l bea, asigurându-L de iubirea Tatălui. El a venit ca să dea putere Rugătorului divino-uman. El I-a îndreptat privirea spre cerurile deschise, vorbindu-I despre fiinţele care aveau să fie mântuite ca rezultat al suferinţelor Lui. […] El L-a asigurat că Tatăl Lui este mai mare şi mai puternic decât Satana şi că moartea Sa va avea ca rezultat o totală înfrângere a lui, iar împărăţia acestei lumi avea să fie dată sfinţilor Celui Preaînalt. I-a spus că El va vedea rezultatul muncii sufletului Său şi va fi mulţumit, căci o mulţime din neamul omenesc va fi mântuită, salvată pentru veşnicie.”