Glas divin

A venit la ai Săi, și ai Săi nu L-au primit. Ioan 1:11
Ascultă ediția audio aici.
Isus venise în baza autorității lui Dumnezeu, purtând chipul Lui, împlinind Cuvântul Lui și căutând slava Lui. Cu toate acestea, nu a fost primit de conducătorii lui Israel. Dar când alții aveau să vină asumându-și caracterul lui Hristos, însă mânați de propria voință și căutând propria slavă, pe aceia aveau să-i primească. Și de ce? Pentru că acela care caută propria mărire face apel la dorința de mărire care e în alții. La asemenea chemări, iudeii puteau răspunde. Ei urmau să-l primească pe învățătorul fals pentru că le măgulea mândria prin faptul că aproba părerile și tradițiile cultivate de ei. Dar învățătura lui Hristos nu coincidea cu ideile lor. Era spirituală și cerea sacrificarea eului, de aceea nu voiau să o accepte. Ei nu-L cunoșteau pe Dumnezeu și pentru ei glasul Lui vorbind prin Hristos era glasul unui străin.
Nu se repetă și astăzi același lucru? Nu sunt mulți astăzi, până și conducători religioși, care își împietresc inima față de Duhul Sfânt și fac imposibilă recunoașterea glasului lui Dumnezeu? Nu resping ei Cuvântul lui Dumnezeu pentru a-și menține tradițiile lor?
„Dacă ați crede în Moise, M-ați crede și pe Mine”, a zis Isus, „pentru că el a scris despre Mine. Dar dacă nu credeți cele scrise de el, cum veți crede cuvintele Mele?” Hristos fusese Acela care îi vorbise lui Israel prin Moise. Dacă ar fi ascultat Glasul divin care vorbise prin marele lor conducător, l-ar fi recunoscut în învățăturile Domnului Hristos. Dacă l-ar fi crezut pe Moise, L-ar fi crezut pe Cel despre care scrisese Moise.
Isus știa că preoții și rabinii erau hotărâți să-I ia viața; cu toate acestea le-a dat explicații clare despre unitatea Sa cu Tatăl și legătura Sa cu lumea. Ei au înțeles că nu aveau scuză în opoziția lor față de Hristos, totuși ura lor criminală nu s-a stins. Teama a pus stăpânire pe ei când au văzut puterea de convingere care însoțea lucrarea Lui, dar s-au împotrivit chemărilor Lui și s-au zăvorât în întuneric. Categoric, ei nu au reușit să-I ruineze lui Isus autoritatea sau să îndepărteze respectul și atenția cu care Îl înconjurau oamenii, dintre care o mare parte erau convinși de cuvintele Lui. – Hristos, Lumina lumii/Viața lui Iisus, pp. 212, 213
Gândesc mai departe
Cum să-L aud clar pe Isus și să-L urmez când îmi vorbește?

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro