Glasul acela blând și liniștit

Devoțional zilnice 20 aprilie 2018

Opriţi-vă şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu. – Psalmii 46:10

După naşterea celui de-al doilea copil al nostru, am decis împreună cu soţul meu să ne mutăm în Palm Bay, Florida, ca să fim mai aproape de părinţii mei. Eu am plecat mai devreme, iar el a mai rămas în urmă în New York ca să lucreze si să strângă banii necesari pentru o casă nouă.

În scurt timp, m-am angajat. Părinţii mă ajutau cu copiii, dar uneori era nevoie să-i duc la un centru de zi. Cum taxa s-a mărit foarte mult, am decis să-i duc pe copii (Sasha, 2 ani; Ryan, 12 luni) înapoi în New York pentru o vreme, fiindcă soacra mea nu lucra şi putea să aibă grijă de ei o perioadă.

Zborul până la New York a fost foarte stresant. Sasha a vomitat şi s-a murdărit toată, iar Ryan a plâns tot timpul şi s-a tras de urechi. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că însoţitoarea de zbor a fost drăguţă şi m-a ajutat. Într-un final, am aterizat. Soţul meu era deja acolo şi m-a ajutat cu copiii. Când am ajuns în faţa blocului, am observat că unele apartamente aveau zăbrele în dreptul ferestrelor. Apartamentul soacrei mele era la etajul al treisprezecelea şi nu avea. Câteva zile după aceea, s-a întâmplat ceva ce m-a zguduit până în străfundurile fiinţei.

Eram la telefon la bucătărie când am auzit clar o voce care mi-a spus: „Întoarce-te uşor şi uită-te la fereastră.” Eram doar eu cu copiii, dar vocea a răsunat clar. M-am întors încet şi, când m-am uitat la fereastră, l-am văzut pe Ryan căţărat pe pervazul ferestrei, pe care o ştiam închisă, în pericol de a cădea în gol de la etajul al treisprezecelea! Am lăsat uşor telefonul jos, m-am dus la fereastră tiptil ca să nu-l sperii şi l-am luat în braţe.

Ce s-ar fi întâmplat dacă aş fi ignorat vocea aceea? Ce s-ar fi întâmplat dacă aş fi început să ţip şi dacă m-aş fi repezit la fereastră şi l-aş fi speriat? Glasul pe care l-am auzit era calm, limpede şi m-a ajutat să reacţionez cu calm.

Tu cunoşti glasul acesta? Ilie, când era pe munte şi îl aştepta pe Domnul să vină, a crezut că Domnul era în vântul puternic, dar s-a înşelat. Dumnezeu nu era în vânt şi nici în cutremurul care a urmat după aceea. Şi nici în focul care a venit apoi. Domnul i S-a descoperit prîntr-un susur blând şi subţire (1 Împăraţi 19:12).

Surorile mele, mă rog pentru voi să auziţi personal glasul Său blând şi subţire şi, când îl auziţi, să vă daţi seama cine vă vorbeşte. Nu ezitaţi să faceţi ce vă îndeamnă!

Dorett Alleyne

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro