Glorie! Glorie! Aleluia!

Ba mai mult, ne bucurăm chiar și în necazurile noastre; căci știm că necazul aduce răbdare, răbdarea aduce biruință în încercare, iar biruința aceasta aduce nădejdea. Însă nădejdea aceasta nu înșală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat. (Romani 5:3-5)
Mult iubitul și respectatul meu tată a arătat familiei lui cum să trăiască și cum să moară. El a acceptat Biblia ca fiind glasul lui Dumnezeu pentru sufletul lui. După ani și ani în care a citit și a studiat cu rugăciune Scripturile, el ne-a dată mărturie și nouă. Treptat, zi după zi și noapte de noapte, inima și mintea lui s-au umplut de Duhul și de adevărul lui Dumnezeu. Când a fost supus testului, el a experimentat și a descoperit puterea Evangheliei. Chiar și în cele mai sumbre ore, el s-a apropiat de Dumnezeu prin puternicele făgăduințe din Biblie și Dumnezeu s-a apropiat de el.
Prin har, prin credință, tatăl meu L-a înălțat pe Dumnezeul pe care L-a iubit. El a înălțat Numele și Cuvântul Său. În continuare, voi relata o experiență din viața lui, experiență pe care o prețuiesc și mă rog ca niciodată să nu o uit.
Tata se odihnea pe patul lui, într-un dormitor din casa surorii mele, în Indiana. Și eu eram împreună cu el, dar trebuia să mă întorc la familia mea, la Saint Louis. Ezitam să mă despart de el și să plec la o așa mare distanță când el era atât de slăbit. Cea mai mare temere a mea era ca, nu cumva, și credința să îi slăbească. Toți știam că cea mai mare dorință a lui era să trăiască până Îl va vedea pe Isus venind pe norii cerului. Dacă acel lucru nu se întâmpla, oare mai continua el să creadă? Sau avea să dispere și să renunțe la credința în Dumnezeu, pe măsură ce moartea se apropia? Am îngenuncheat lângă el și i-am spus că îl iubesc și că nu eram deloc fericită că trebuia să plec. M-a asigurat că el va fi bine și că avea credința că Dumnezeu îl va vindeca. Temându-mă de ce era mai rău, l-am întrebat: „Dar, tati, dacă El nu te va vindeca înainte să vină?”
Din ochi i-a scăpat o lacrimă, care i-a pornit în jos pe obraz. Atunci și-a declarat încrederea deplină: „Chiar și așa, tot mă voi încrede în El.” Aceste cuvinte le-am scris în Biblie lângă cuvintele înregistrate în Iov 13:15, unde spune: „Și totuși, mă voi încrede în El” (NKJV). Adesea sunt binecuvântată de spiritul de biruință și de pacea din aceste cuvinte. Acum, ne apropiem de finalul celui de-al treilea deceniu de când pastorul Gary Chase a rostit acea predică profundă la înmormântarea tatălui meu și eu sunt recunoscătoare pentru pacea și pentru puterea Evangheliei lui Hristos. Credința, speranța și dragostea tatălui meu încă declară lucrările Domnului pentru mine. Vreau să fiu la fel de pregătită ca el pentru venirea Domnului.
Gail (Horner) Coridan