Greșeala de după zece ani

Voi merge Eu Însumi cu tine și îți voi da odihnă. Exodul 33:14
Trecuseră zece ani de când Avraam locuia ca străin în Canaan (unde venise la porunca Domnului). Atunci, nevasta lui, care își pierduse încrederea în făgăduința făcută de Dumnezeu, i-a dat pe Agar, ca a doua nevastă, ca să aibă copii de la ea (Geneza 16:3). Nu știm a câta aniversare a căsătoriei lor era, dar știm că aniversau zece ani de încredere în Dumnezeu. Avraam sărbătorea încrederea, iar Sara a decis că încrederea se sărbătorește cel mai bine cu o neîncredere: ea nu mai credea în împlinirea făgăduinței.
Foarte ciudat, dar să nu ne grăbim. Noi nu facem la fel? Avem destule dovezi că Dumnezeu ne-a condus, prin examene grele, prin situații de boală ori dezamăgire. El a fost cu noi și ne-a ajutat. Iar noi, de multe ori, alegem să „sărbătorim” luând inițiativa unor acțiuni proprii. Credem că El ne-a condus și ne-a ajutat, dar de aici înainte vrem să fie propriile noastre soluții aplicate. A fost cu mine la grădiniță, la școala generală ori la liceu, dar la facultate merg cum și unde vreau eu. M-a călăuzit prin multe evenimente și decizii importante, dar, în ce privește prietenia și căsătoria, voi avea inițiativa, voi decide singur. Ce se întâmplă cu noi? De ce procedăm astfel? Ne plictisim de prezența și conducerea Lui? Considerăm că am devenit suficient de maturi pentru propriile decizii independente? Îl confundăm pe Dumnezeu cu adulții din viața noastră, care mereu ne-au spus ce și cum să facem?
A privi în trecut, la felul în care am fost susținuți și ghidați prin viață, este o idee foarte bună. Nu înseamnă că suntem niște pesimiști melancolici și nostalgici, ci că rămânem ancorați în ceea ce a fost sigur și serios până la acest moment. Cine nu privește la modul de călăuzire divină din trecutul lui este ca o corabie fără repere, fără ancoră și purtată la întâmplare de valuri.
Sărbătorirea adevărată a încrederii se face printr-o și mai mare încredere și chiar prin legământ.
De gândit astăzi:
Te gândești la legământul tău cu Dumnezeu? Ai încheiat un legământ cu El? Astăzi sărbătorește, reînnoindu-l. Dacă nu ai un legământ cu Dumnezeu, pune acest lucru pe lista cu cele mai serioase decizii și roagă-te!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro