Greutăţile financiare

Apoi, le-a mai zis: „Când v-am trimis fără pungă, fără traistă și fără încălțăminte, ați dus voi lipsă de ceva?” „De nimic”, I-au răspuns ei. – Luca 22:35
Mama mea (J) a rămas văduvă când sora mea avea doi ani și eu aveam cinci ani. Pensia care îi revenea mamei era insuficientă, pentru că venitul tatei fusese constituit în mare parte din comisioane. Nu doar că eram amenințați de sărăcie, dar însuși viitorul nostru era amenințat, deoarece aveam nevoie de bani nu numai ca să trăim, ci și ca să putem plăti ratele la casa pe care părinții abia o cumpăraseră. A trebuit să trecem prin multe încercări, dar acestea ne-au dat mari lecții pentru caracter. Am învățat să apreciem puținul pe care îl aveam, să fim foarte flexibili cu hobby-urile, să ne descurcăm cu puțin și să economisim mult, să exersăm permanent autocontrolul și să mulțumim lui Dumnezeu pentru toate lucrurile. Până la urmă, după toate dificultățile, am ieșit la liman și am putut cu adevărat să răspundem la întrebarea: „Ați dus lipsă de ceva?” cu textul de astăzi: „De nimic.” Promisiunea divină este autentică: „Am fost tânăr și am îmbătrânit, dar n-am văzut pe cel neprihănit părăsit, nici pe urmașii Lui cerșindu-și pâinea” (Psalmii 37:25).
Reziliența se dezvoltă în urma a numeroase situații dificile, una dintre acestea fiind problema financiară, dar poate fi de asemenea calea de a învăța un miliard de lecții. Mariette Jacobs știa că, din ziua în care părinții ei și-au pierdut locurile de muncă, ea va face tot posibilul să îi ajute. Dar Mariette și-a pierdut și ea locul de muncă și în familia lor singura salariată mai rămăsese sora ei mai mică. Luni de zile au trebuit să facă față unor greutăți semnificative. Într-o zi, când Mariette vorbea cu sora ei despre nevoile familiei, aceasta i-a spus:
– Mi-ar plăcea foarte mult să mănânc o înghețată, mai mult decât orice lucru pe lume.
– Nu, nu avem bani. Știi cât de mult costă o înghețată? Cât o rolă de hârtie igienică, a fost răspunsul lui Mariette.
Apoi au glumit amândouă și au stabilit că un sul de hârtie igienică era mai important și că, deși nu își permiteau înghețată, își permiteau totuși hârtie igienică. Din această glumă s-a născut o carte devoțională renumită, The Day I Ate a Toilet Roll (Ziua în care am mâncat un sul de hârtie igienică). Autoarea prezintă diverse lecții pe care le-a învățat în urma experienței ei cu lipsurile financiare: umilința, sârguința, ascultarea, generozitatea, integritatea, disciplina, acceptarea, răbdarea, loialitatea față de Dumnezeu, credința în Dumnezeu… numărând în total 30 și fiind incluse în această carte. Să medităm la textul: „Și Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuințele voastre, după bogăția Sa, în slavă, în Isus Hristos” (Filipeni 4:19).

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro