Har suficient – partea 2

Harul Meu îţi este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită. (2 Corinteni 12:9)
În încercarea de a mă asigura că avem destule „haruri” (cadouri) pentru toate participantele la conferință, am început să mă strecor în liniște pe lângă echipa de protocol, pe lângă muzicieni și pe lângă oricare altă persoană despre care credeam că nu avea să se supere dacă îi ceream să renunțe la darul ei – un semn făcut din lemn pe care era ștampilat cuvântul „Har”.
Chiar recursesem la această nebunie? Evident credeam că trebuie să rezolv acest deficit de „har” care amenința să strice punctul culminant al sfârșitului de săptămână!
M-am întors la locul meu transpirată, dar simțind că îmi împlinisem scopul și rezolvasem problema. Acum, cu siguranță, aveam suficient har!
Apoi, în liniștea acelui moment, am auzit aceste cuvinte din partea Domnului: „Harul Meu îţi este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită” (2 Corinteni 12:9).
Eram atât de supărată pe mine. Derulam în mintea mea scenarii cu un final diferit – dacă m-aș fi pregătit mai bine. Sau, poate, dacă L-aș fi lăsat pe Isus să Se ocupe de problema harului.
Privindu-le pe toate acele doamne ieșind în față drept răspuns la minunatul apel al vorbitoarei și primindu-și darurile de „har”, mi-am îndreptat privirea spre piciorul crucii.
Nu-mi venea să cred ce vedeam! Era „har” mai mult decât suficient pentru toată lumea! Da, chiar și pentru cei care fuseseră dispuși să renunțe la „harul” lor.
Ochii mi-au fugit spre cei pe care îi rugasem cu nerușinare să renunțe la darurile lor. Mi-am dat seama după privirile lor că se gândeau că nu avusesem suficientă credință că Isus avea să asigure destul „har” pentru ziua aceea. Și aveau dreptate. Eram vinovată.
Am dat apoi din cap și le-am făcut semne cu mâna să se îndrepte spre cruce pentru a-și primi darul.
Am învățat o lecție foarte prețioasă în ziua aceea. Isus ne este mai mult decât suficient și întotdeauna există destul har pentru noi toți!
Cindy Mercer

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro