Harul Lui e suficient

Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. (Efeseni 2:8)
Tocmai mă pregăteam să dau la facultatea la care visam. Exact ceea ce iubeam cel mai mult: îmbinarea între medicină și sport. Iată-mă învățând și antrenându-mă sârguincios un an întreg. Asta era pe primul loc. Refuzam să pierd vremea. Simplu, țelul meu era să intru. Pe ultima sută de metri, am făcut antrenamente cu profesori specializați, pentru ca exercițiu să iasă perfect.
Și da, ziua examenelor a venit, era luni sport, joi biologie. Am făcut exercițiu relaxată și cu maximă atenție. Totul a ieșit perfect. 10 fără nici o ezitare. Singurul perfect. Însă după acest 10 a venit și un alt anunț, biologia se amâna pe sâmbătă.
– Ce? Nu se poate!
Am mers la profesorul ce mă antrenase și i-am spus că eu nu voi participa la proba de sâmbătă. Iar el cu ochi mari și foarte tulburat mi-a zis, să nu fac o astfel de greșeală, pentru că un așa student nu trebuie pierdut.
Am plecat acasă cu inima împărțită. Bucurie și tristețe, câștigătoare și învinsă. M-am pus pe genunchi și m-am rugat. Doar eu știu ce am spus atunci. Câte de ce-uri și câtă tulburare. În final am zis:
– Doamne, Tu toate le ști, mă las în mâna Ta!
Am sunat la facultate și mi-am prezentat situația. Mi s-a spus că vor vedea ce pot face. Când au venit rezultatele, am văzut că eu eram admisă cu media 6 (10 la sport, 0 la biologie și 8 media de bac). Însă în prima zi de școală, când s-au împărțit carnetele, eu nu am fost strigată. Am mers la decan și i-am prezentat situația, mă recunoscuse (fata cu 10 la sport care nu venise sâmbăta la proba de bio). M-a sfătuit să fac o cerere în care să-mi explic situația și să o depun la rectorat.
Am făcut întocmai și două săptămâni am mers la facultate fără să știu dacă sunt sau nu student. Într-o vineri, vine decanul cu un carnet în mână și zice:
– Ești primul student din universitate care a intrat cu nota 0 la o disciplină. Felicitări pentru curaj și perseverență.
Această întâmplare îmi va reaminti mereu, că totul e prin har.
Dragă explorator mântuirea e DOAR prin har.
Cristina Pop, Ghid – Conferința Banat

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro