Hotărârea apostolilor

6. Care sunt cele patru cerinţe propuse să fie obligatorii pentru convertiţii din alte popoare?

Faptele 15:28,29
28. Căci s-a părut nimerit Duhului Sfânt şi nouă să nu mai punem peste voi nicio altă greutate decât ceea ce trebuie,
29. adică: să vă feriţi de lucrurile jertfite idolilor, de sânge, de dobitoace sugrumate şi de curvie, lucruri de care, dacă vă veţi păzi, va fi bine de voi. Fiţi sănătoşi!”

Problema principală pentru care fusese convocată acea întrunire a bisericii a fost rezolvată satisfăcător. Întrucât mântuirea este prin har, credincioşii neevrei nu erau obligaţi să se supună circumciziei pentru a se alătura bisericii. Ei trebuiau totuşi să se abţină de la carnea jertfită idolilor în ritualuri păgâne şi consumată într-o sărbătoare la templu sau vândută pe piaţă, de la consumul de sânge şi carne de la animale sugrumate (care nu a fost scursă complet de sânge) şi de la imoralitatea sexuală în orice formă.

Majoritatea creştinilor contemporani consideră că interdicţiile alimentare au fost nişte recomandări temporare. Argumentul lor
este că aceste lucruri erau extrem de respingătoare pentru evrei şi interzicerea lor avea menirea de a crea o punte de legătură între credincioşii iudei şi credincioşii străini. Şi se afirmă că toate celelalte legi din Vechiul Testament, inclusiv legile alimentare din Leviticul 11 şi porunca despre Sabat (Exodul 20:8-11), nefiind incluse în această listă, nu mai sunt obligatorii pentru creştini.

Totuşi hotărârea luată de apostoli nu a fost temporară şi nu a fost un cod nou de etică creştină, care să elimine tot ce ţinea de Vechiul Testament. Apostolii şi prezbiterii bisericii, sub călăuzirea Duhului Sfânt (Faptele 15:28), au citat practic regulile din Leviticul, capitolele 17–18, cu privire la străinii stabiliţi în Israel.

În contextul cărţii Leviticul, interdicţiile acestea semnifică renunţarea la păgânism. Străinul care dorea să locuiască în Israel trebuia să abandoneze practicile păgâne cu care era obişnuit (Leviticul 18:30). La fel, credinciosului care nu era evreu şi dorea să i se alăture bisericii i se cerea să ia poziţie fermă împotriva păgânismului.

Apocalipsa 2:14,20
14. Dar am ceva împotriva ta. Tu ai acolo nişte oameni care ţin de învăţătura lui Balaam, care a învăţat pe Balac să pună o piatră de poticnire înaintea copiilor lui Israel, ca să mănânce din lucrurile jertfite idolilor şi să se dedea la curvie.
15. Tot aşa, şi tu ai câţiva care, de asemenea, ţin învăţătura nicolaiţilor, pe care Eu o urăsc.
16. Pocăieşte-te, dar. Altfel, voi veni la tine curând şi Mă voi război cu ei cu sabia gurii Mele.”
17. Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul: „Celui ce va birui îi voi da să mănânce din mana ascunsă şi-i voi da o piatră albă; şi pe piatra aceasta este scris un nume nou pe care nu-l ştie nimeni decât acela care-l primeşte.”
18. Îngerului Bisericii din Tiatira scrie-i: „Iată ce zice Fiul lui Dumnezeu, care are ochii ca para focului şi ale cărui picioare sunt ca arama aprinsă:
19. „Ştiu faptele tale, dragostea ta, credinţa ta, slujba ta, răbdarea ta şi faptele tale de pe urmă, că sunt mai multe decât cele dintâi.
20. Dar iată ce am împotriva ta: tu laşi ca Izabela, femeia aceea care se zice prorociţă, să înveţe şi să amăgească pe robii Mei să se dedea la curvie şi să mănânce din lucrurile jertfite idolilor.

Faptul că hotărârea aceasta nu a fost temporară reiese şi din Apocalipsa 2:14,20, unde sunt repetate prima şi ultima interdicţie şi se face referire indirect la celelalte două. Sunt dovezi istorice că ea a fost considerată normativă de creştini la mult timp după încheierea perioadei nou-testamentare.

Cum ne putem forma obiceiul de a ne aduna, de a ne asculta unii pe alţii şi de a rezolva într-un spirit de respect şi de umilinţă problemele apărute?