La înfăţişare a fost găsit ca un om; S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce. (Filipeni 2:8)
Pentru bucuria ce-l era pusă înainte, Hristos a îndurat crucea, a dispreţuit ruşinea şi şade pentru totdeauna la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. El a murit pe cruce ca jertfă pentru lume, şi prin această jertfă vine cea mai mare binecuvântare pe care o putea revărsa Dumnezeu – darul Duhului Sfânt. Această binecuvântare este pentru toţi aceia care îl vor primi pe Hristos.
Lumea căzută este câmpul de bătaie pentru cel mai mare conflict la care au fost vreodată martori universul ceresc şi puterile pământului. El a fost desemnat ca scenă pe care să se dea marea luptă dintre bine şi rău, dintre cer şi iad. Fiecare fiinţă omenească ia parte la acest conflict. Nimeni nu poate ocupa un teren neutru. Oamenii trebuie fie să-L accepte, fie să-L respingă pe Răscumpărătorul lumii. Toţi sunt martori, fie pentru, fie împotriva lui Hristos. Hristos îi cheamă pe aceia care stau sub flamura Lui să participe în acest conflict alături de El, ca soldaţi credincioşi, ca să poată moşteni cununa vieţii. Ei au fost înfiaţi ca fii şi fiice ale lui Dumnezeu. Hristos le-a dat făgăduinţa sigură că aceia cei care sunt părtaşi la umilinţa şi suferinţa Sa pentru adevăr vor primi o răsplată mare în împărăţia cerului.
Crucea Golgotei înfruntă şi, în final, va învinge orice putere pământească sau demonică. În cruce se concentrează toată puterea şi de la ea pleacă toată puterea. Ea este marele centru de atracţie, căci pe ea Şi-a dat viaţa Hristos pentru neamul omenesc. Această jertfă a fost dată cu scopul readucerii omului la desăvârşirea iniţială, da, ba chiar mai mult. Ea a fost adusă pentru a-i oferi omului o transformare totală a caracterului, făcân-du-l mai mult decât biruitor. Aceia care îl biruiesc, prin puterea lui Hristos, pe marele vrăjmaş al lui Dumnezeu şi al omului vor ocupa în curţile cerului o poziţie superioară îngerilor care n-au căzut niciodată. (General Conference Bulletin, 1 aprilie 1899)