Hristos îi laudă pe cei care-I slujesc

Devoțional zilnice 30 septembrie 2018

Bine, rob bun şi credincios, ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău. (Matei 25:21)

Domnul este binevoitor să facă lucruri mari pentru noi. Noi nu vom câştiga biruinţa prin număr, ci prin supunerea totală a sufletului faţă de Isus. Trebuie să mergem înainte în puterea Lui, încrezându-ne în Dumnezeul puternic al lui Israel. (…) Este esenţial să avem o cunoaştere inteligentă a adevărului, căci altfel cum vom putea face faţă viclenilor împotrivitori? Biblia trebuie studiată nu numai pentru doctrinele pe care le învaţă, ci şi pentru lecţiile ei practice. Nu trebuie să fiţi luaţi niciodată prin surprindere, nu trebuie să fiţi niciodată fără armură. Fiţi pregătiţi pentru orice caz neprevăzut, pentru orice chemare a datoriei. Aşteptaţi, vegheaţi la ocaziile de a prezenta adevărul, familiarizaţi cu profeţiile, familiarizaţi cu învăţăturile lui Hristos. Dar nu vă puneţi încrederea în argumente bine pregătite. Argumentele singure nu sunt suficiente. Dumnezeu trebuie căutat pe genunchi; trebuie să mergeţi la oameni prin puterea şi influenţa Duhului Său. (…) Dumnezeu doreşte să vă aibă ca soldaţi de intervenţie, aşa cum erau oamenii din oastea lui Ghedeon. (Review and Herald, 1 iulie 1884)

În ziua răsplătirii finale, când răsplata va fi dată fiecăruia după faptele sale, vei avea privilegiul să vină la tine suflete răscumpărate, care au beneficiat de ajutor prin tine, şi să-ţi spună: „Tu m-ai ridicat din deznădejdea mea.”Şi stăpânul îţi va spune: „Bine, rob bun şi credincios.” (Letter 348, 1908)

Domnul păstrează o listă completă a lucrătorilor Săi şi ne-a dat în istoria Bibliei numele unora dintre ei. Printre slujitorii credincioşi se află: Avraam, losif, Moise, llie, Daniel, Neemia, Ioan şi Pavel. (…) Lucrătorii din via Domnului au exemplul oamenilor buni din toate veacurile care să-i stimuleze. Aceştia trebuie să încurajeze în ei o iubire ca lui Dumnezeu, o slujire ca a îngerilor, o compasiune ca a lui Isus şi speranţa de a câştiga suflete preţioase care să strălucească veşnic ca stele în coroana bucuriei lor. (Review and Herald, 6 ianuarie 1885)

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro