Fiindcă Dumnezeu ne-a găsit vrednici să ne încredințeze Evanghelia, căutăm să vorbim așa ca să plăcem nu oamenilor, ci lui Dumnezeu, care ne cercetează inima. (1 Tesaloniceni 2:4)
Ne aflăm în timpul domniei lui Iosia, undeva spre sfârșitul regatului Iuda. În cursul lucrărilor de renovare a Templului, este găsită cartea Legii, pierdută în timpul domniei tatălui și bunicului său. La auzul cuvintelor lui Dumnezeu, în special partea privind binecuvântările și blestemele, Iosia își dă seama că, dacă va continua în direcția în care a mers până atunci, regatul său va avea aceeași soartă ca a regatului Israel, ajuns deja sub ocupație străină.
Temându-se că deja se depășise linia roșie și nu mai e cale de întoarcere, regele alege o delegație de cinci oameni care să meargă la profetesa Hulda și să afle care este hotărârea Domnului. Numărul și componența delegației denotă gravitatea situației și seriozitatea cu care regele o tratează: marele-preot Hilchia, Șafan, scribul regal, fiul său Ahicam, Acbor (Abdon) și un ofițer al regelui pe nume Asaia.
Nu știm de ce regele a ales să afle voia Domnului din gura acestei profetese, deși în același timp activau și profeții Ieremia și Țefania, o profetesă de altfel obscură raportată la canonul biblic, avându-și locuința în „cealaltă mahala a cetății” (2 Împărați 22:14), adică în suburbii, unde locuiau păturile sărace. Probabil că ea era cea mai la îndemână, iar urgența situației impunea aflarea cât mai repede a verdictului divin.
Lucrul care ne izbește la ea este coloana vertebrală de care dă dovadă. Ulterior, Ieremia avea să lupte cu profeții de curte, care le cântau în strună regilor și le profetizau doar ce voiau ei să audă. Însă această femeie, neimpresionată de oamenii care îi bat la ușă sau de faptul că sunt trimiși chiar de rege și nefiind „bugetară”, nu își modifică mesajul în funcție de destinatar. Chiar dacă jumătate din mesaj este de bine, ea nu încearcă să ascundă partea pe care regele nu ar fi vrut să o audă. Putea să îi spună doar că își va duce domnia în pace și nu va avea parte de nicio nenorocire, însă ea rămâne credincioasă Aceluia care o chemase să fie profet.
Și noi avem un mesaj din partea lui Dumnezeu. Și la fel ca în dreptul Huldei, El așteaptă de la noi să îl transmitem destinatarilor nediluat, așa cum ne-a fost dat.
Cristinel Sava, redactor, Editura Viață și Sănătate