„Iată că în ziua aceasta te fac o cetate întărită, un stâlp de fier şi un zid de aramă împotriva întregii ţări, împotriva împăraţilor lui Iuda, împotriva căpeteniilor lui, împotriva preoţilor lui şi împotriva poporului ţării. Ei vor lupta împotriva ta, dar nu te vor birui; căci Eu sunt cu tine ca să te scap”, zice Domnul. (Ieremia 1:18-19)
Când citeşti aceste versete, este imposibil să nu înţelegi cât de incomodă şi ingrată era misiunea la care îl chema Dumnezeu pe Ieremia. A fi împotriva tuturor nu este tocmai genul de însărcinare pe care să o accepţi cu plăcere. Cu toate acestea, Ieremia răspunde fără ezitare provocării de a vorbi deschis despre suferinţa poporului său. Ieremia nu face din mesajul său de avertizare platforma-program a vreunei mişcări dizidente şi nu predică evanghelia criticilor şi a tulburării, ca atâţia „reformatori” ai zilelor noastre. El vorbeşte înainte de a cântări preţul discursului său, sau felul în care îi va fi afectată imaginea publică. Pentru profet mai grave sunt consecinţele neascultării poporului şi apropierea iminentă a robiei, decât ameninţările de care nu se lasă intimidat. Chemarea la slujire nu i-a adus lui Ieremia renume sau avantaje personale, dimpotrivă: a fost urât, bătut, aruncat în închisoare, acuzat de trădare, respins de propriul popor, iar în final a fost forţat să plece în Egipt, unde a şi murit.
Fără prestanţa lui Ilie sau elocvenţa lui Isaia, acest bărbat cu inimă de mamă, timid, smerit şi cu ochii în lacrimi a fost canalul ales de Dumnezeu pentru a transmite un mesaj aspru despre judecată şi robie, un mesaj care în cele din urmă i-a frânt propria inimă (Ieremia 9:1).
Este impresionant modul în care, veacuri mai târziu, Isus Hristos a fost asociat în mintea oamenilor de rând cu Ieremia (Matei 16:14). Nu este de mirare că poporul L-a confundat pe Omul durerii cu profetul inimii frânte, întrucât atât Ieremia, cât şi Isus au jelit şi au plâns pentru contemporanii lor. Atât unul, cât şi Celălalt au privit cu lacrimi cum fraţii lor respingeau adevărul. Ei au acceptat mai degrabă preţul suferinţei decât perspectiva încântătoare a popularităţii.
Cum ai răspunde dacă astăzi Dumnezeu ţi-ar adresa şi ţie o chemare asemănătoare?
Dorin Cristea, pastor, Conferința Moldova