Ieroboam

Devoțional zilnice 12 iunie 2018

8

1

Dar cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinători la idoli şi toţi mincinoşii, partea lor este iazul care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua. (Apocalipsa 21:8)

Te-ai întrebat vreodată de ce lista aceasta, a unor oameni care pe bună dreptate îşi vor găsi sfârşitul veşnic, este deschisă de fricoşi? Nu suferă ei destul prin chiar faptul că sunt fricoşi? Nu este frica în sine o pedeapsă? Nu-i face ea mai degrabă victime decât răufăcători?

Te invit ca, pentru momentele următoare, să descoperim împreună experienţa fricii în viaţa regelui Ieroboam şi cât de devastatoare s-a dovedit ea.

Fiind slujitor al lui Solomon, Ieroboam primeşte un mesaj din partea lui Dumnezeu, prin prorocul Ahia: „Iată, voi rupe împărăţia din mâna lui Solomon şi-ţi voi da zece seminţii” (1 Împăraţi 11:31).

Ani mai târziu, Ieroboam vede împlinindu-se făgăduinţa, ajungând rege, dar binecuvântarea lui Dumnezeu este transformată în scurt timp într-un dezastru pentru el şi pentru întregul popor, în urma hotărârii sale de a crea un sistem religios paralel celui de la Ierusalim, având ca obiect al închinării doi viţei de aur.

De ce aceasta? Totul a pornit din frica manifestată „în inima sa”: „Dacă poporul acesta se va sui la Ierusalim să aducă jertfe în casa Domnului, inima poporului acestuia se va întoarce la domnul său, la Roboam” (1 Împăraţi 12:27). Dar cine era domnul lui Israel acum? Cui dăduse Dumnezeu cele zece seminţii?

Frica exprimată în gândurile lui Ieroboam, care conduce la apostazia iniţiată de acesta şi devenită etalon al nelegiuirii de-a lungul secolelor, este în sine o alegere, clădită pe o altă alegere. Ieroboam decide să îşi asume câştigarea domniei şi păstrarea ei. Numindu-l pe Roboam „domn”, el se identifică pe sine cu un uzurpator. Aşadar, părăsirea lui Dumnezeu conduce la necredinţă, care dospeşte frica, pentru ca în cele din urmă, prin apostazie, Ieroboam să aducă asupra sa lepădarea din partea lui Dumnezeu.

Alege astăzi să-ţi laşi viaţa acolo unde este cel mai bine păzită, în mâna lui Dumnezeu! Nu-ţi asuma ceea ce-I aparţine Lui! Astfel vei rămâne ceea ce El te-a ales să fii şi nu va fi loc pentru frică!

Mihai Liviu Papadopol, pastor, Conferința Muntenia

8

1

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro