Iertare

Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept, ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nelegiuire. (1 Ioan 1:9)
Ai mințit vreodată? Sau.. ai făcut ceva rău, urmând ca mai târziu să te simți vinovat? Cuvintele lui Ioan sugerează că şi creștinii sinceri cad in păcat. Aici este vorba despre păcate accidentale, păcate pe care nu voiai să le faci, dar cumva s-au întâmplat. Cel mai important atunci când păcătuiești, este să iți dai seama de greșeala pe care ai făcut-o, să te rogi şi să crezi că Dumnezeu iţi va ierta păcatul. Important mai este şi ca atunci când te rogi, să nu spui „Doamne, iartă-mi păcatele” trebuie să spui păcatului pe nume, spre exemplu.. „Doamne, iartă-mă pentru că am mințit, pentru că am jignit pe cineva, etc” Era odată un om bătrân, in fiecare zi se ducea la biserică si se ruga. Într-o zi pastorul a auzit rugăciunea lui, a stat puțin pe gânduri şi şi-a dat seama că şi zilele trecute a avut aceeași rugăciune. „Doamne, iartă-mă pentru păcatele din tinerețea mea” după ce bătrânul şi-a terminat rugăciunea, pastorul l-a întrebat:
– De ce mereu rostiți aceeași rugăciune?
Bătrânul, puțin îngândurat, răspunse:
-Am păcătuit mult in tinerețea mea, nu știu dacă Dumnezeu vrea să mă ierte.
Dragii mei, Dumnezeu ne iartă, ne iubește! Nu este necesar să ne rugăm ani de zile pentru un păcat, trebuie doar să credem că dacă ne cerem iertare, El deja ne-a iertat.
Tu esti copilul Lui Dumnezeu, iar El nu ar putea să stea supărat pe tine. De aceea, roagă-te, poți vorbi cu Dumnezeu in orice moment al zilei, iar El te va călăuzi, să nu păcătuiești cu voie sau făra voie.
Stîngaciu Ligia, Ghid Asistent – Conferința Muntenia

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro